Omul este o colectie atat de frumoasa de lanturi cinematice, incat nu poti afirma altceva mai potrivit decat ca a fost conceput pentru a se misca. Cred ca este inutil sa mai insir aici toate efectele benefice pe care le poate avea miscarea asupra corpului si spiritului uman. Sunt lucruri pe care orice persoana ar trebui sa le stie si de care sa tina cat de cat seama.
Ce ne mai distram (desi era plictiseala in toi) la cursurile unui medic veteran in facultatea aceea, tacanit si admirator al lui Antonescu cand (cred ca nici nu-si dadea seama) ne urla (chiar de fiecare data, fiindca avea memoria scurta in sensul asta) ca insusi taranul cu patru clase din nu stiu ce tara isi cunoaste fara discutie propria structura anatomica, iar noi suntem niste capre, boi, vaci etc, dupa care tot el ne intreba: ce? v-am facut eu animale? si mai dadea pe cate unul afara. Apoi isi continua monoton dictarea reluand aiurea o fraza pe care o spusese deja. Omul stia el una si buna. Avea dreptatea lui, pacat ca nu era suficient de intreg sa ne struneasca si pe noi si sa ne faca sa intelegem.
Si iar ma intorc si mai departe in timp, undeva prin clasa a 6-a (de fapt pe toata perioada gimnaziului), in serile de iarna cand eram chinuiti sa facem gimnastica in clasa printre banci, fiindca n-aveam sala. Si venea profesoara, o grasana, si ne punea sa alergam pe loc dupa care faceam genuflexiuni la numaratoarea ei. Asa zaream din pozitia ghemuit (de parca nu eram constienti de ea) cata mizerie se afla pe sub banci, nemaipunand la socoteala tot praful infiltrat in sipcile imbatranite ale parchetului pe care il ridicam la foiala din acele zeci de minute.
In anul acela s-a intamplat sa avem doi profesori o data. Nu stiu daca era prevazuta in programa - am senzatia ca (fara sala de sport si dotarea din consecinta) fiecare profesor isi tinea orele cam de capul lui - dar cel de-al doilea profesor care venea alternativ cu grasana ne-a dat intr-o seara, pe nepregatite, neanuntat (doar eu ce stiam de la o colega mai mare, asa ca incepusem sa ma antrenez in prealabil acasa), norma la flotari. In seara aia a fost prapad. Pana la mine (eram pe la sfarsitul catalogului) toate fetele si o parte din baieti nu s-au mai putut ridica de jos. Cand mi-a venit randul m-am intins frumusel si au inceput sa numere. In seara aia am facut lejer 10 flotari (haide ca nu erau putine!) si m-au scandat baietii.
Sa nu ma creada nimeni cine stie ce sportiva. In ziua in care am inceput sa ma antrenez la atletism pentru admitere la facultate era sa-mi intorc matele pe dos. Comoditatea mea isi facuse efectul printr-o lipsa drastica de conditie fizica si bineinteles printr-o serie intreaga de crize de hipoglicemie + deshidratare. Profesorul cu care ma antrenam nu-mi dadea nici-o sansa.
Cu timpul m-am obisnuit, asa ca am ales sa dau bac-ul la sport. Cu exceptia probei de viteza eram varza. In ziua cand profesoara ne-a pus sa dam 14 tururi de teren am luat cerinta foarte in serios si am continuat sa alerg chiar si in momentul cand deja toate celelalte colege ale mele renuntasera (unele dupa 2-3 tururi) si ma strigau ca disperatele sa ma opresc, iar eu nu voiam nici de-a naibii. S-au simtit umilite si s-au suparat pe mine. Eu aveam un scop. Ce puteam sa le fac? Pentru mine era o ocazie buna de antrenament.
De cand am terminat facultatea nu mi-am schimbat obiceiul de viata. Si acum tot comoda am ramas. La sala mai merg cand mi-aduc aminte. Si raman perfect convinsa ca si numai 5-10 minute de callistenics (simplele exercitii de mobilizare facute dimineata) mi-ar prinde extrem de bine. Nu am nevoie de alergari, nu le suport, de altfel mersul vioi este mai fiziologic decat alergarea, nu am nevoie de flotari si nici de constructie de masa musculara, ci doar de miscare si un pic de fortifiere.
