06 septembrie 2007

Fleacuri, ciudăţenii, mărturii

1. Există (cel puţin) o cititoare (pe care întâmplator o cunosc) ce iubeşte la nebunie cărţile. De aceea, cărţile ei arată ca noi, fiindcă cititoarea noastră le lecturează aproape închise.
2. Limba română are o surioară geamănă care uneori mai calcă şi strâmb sau se uită câş. Posibil că regia a solicitat atât un traducător român, cât şi unul moldovean, fără să ştie că ei vorbesc aceeaşi limbă. Şi cu toate acestea, ei chiar nu vorbesc aceeaşi limbă. De-aia s-a inventat şi-un dicţionar, nu? Te rog citeşte cu atenţie şi ia aminte!




Lingvilecţia se află în prospectul din ouăle kinder cu surprize.

3. Vai ce copilaş drăgălaş! De curând a deprins mersul pe "două" picioare. Mămica răbdătoare îl îndeamnă să împingă de căruciorul de cumpărături cel colorat (special pentru plozi, de altfel), noua lui senzaţie, în direcţia dorită de ea. Limbajul lui include fără să-l doară ceva şi onomatopeele "au, au". Toată drogheria răsună de glăsciorul lui ca un clinchet îngroşat. Încăpăţânarea de a nu se despărţi de prietenul lui, căruţul, se lasă cu un mic accident, o căzătură sub vagoneta cu pricina şi o descălţare. Mama pare că-şi pierde răbdarea, dar nu îşi ia copilul în braţe. El trebuie să umble şi să descopere lumea. Două babe în spate par mai răbdătoare decât ea, ba chiar excesiv de amabile cu pruncul "năzdrăvan". O tanti pestriţă intrată şi ea de curând trage după ea un câine de care i-a fost milă să-l lase afară. Gemetele copilului enervează câinele. Copilul scăpat din mâna mamei plătitoare la casă împinge vociferând căruţul undeva prin dreptul câinelui. Câinele scapă un lătrat ascuţit, copilul se sperie şi începe să urle.


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche