Bine totuşi că faptul nu mă agită din toţi rărunchii ca să-mi smulg mai apoi toţi perii din cap. Oriunde o treabă începe frumos, cu cât se-adună mai mulţi (gloata adică, iar aici se înţeleg efectele trecerii ei), cu atât începe să se aleagă praful. Am două (sau chiar 3) cazuri concrete:
Unul este un portal românesc de creaţie (poezie, mai exact). Această poveste a început cu un om care scria şi el poezii şi care având acces la internet a decis să le pună pe un site. Apoi au apărut diverşi care la rândul lor scriau poezie şi i-au trimis un email şi l-au rugat să le posteze şi lor textele. Cu timpul aceştia au fost suficient de mulţi ca posesorul site-ului să implementeze un soi de interactivitate pe site. Aşa că a introdus posibilitatea creerii propriului cont, precum şi dreptul de a posta comentarii pe texte. Având în vedere mai mulţi (să le zic) factori (deşi nu e chiar cuvântul potrivit) cum ar fi talentul la scris şi interpretat versuri, fidelitatea faţă de site (adică activitate intensă, cu urme vizibile), vechimea şi priceperea la chestii tehnice pe web şi altele s-a creat o ierarhie. Unii dintre aceştia (în mare parte veterani) au devenit, mulţumită entuziasmului, dar mai ales timpului liber (fiindcă a citi şi selecta/elimina porcării de texte, ce au început cât de curând să împânzească site-ul e totuşi o muncă ce implică răbdare) au devenit cenzori. Cu alte cuvinte, ei sunt cerberii de care se loveşte (cel puţin o vreme) un novice pe site, până în momentul în care a postat suficient de multe texte convingătoare, atât cât-de-cât calitativ, cât şi măcar de bun simţ, adică fără injurii, atac la persoană şi altele. Aşa că la un moment dat (posibil o dată cu cenzorii) a apărut şi posibilitatea votării unui text (în nici-un caz propriu) cu steluţe în speranţa de a atrage atenţia asupra unui text bun. Începând cu un anumit loc (ceva mai jos de cenzori dar mergând până la ei şi la editorul site-ului (adică proprietarul) în ierarhie se află steluţarii. Unii dintre ei încep să aspire la locuri de cenzori. Cu cât eşti mai sus în ierarhie, cu atât ai mai mari şanse să ţi se citească şi ţie textele, şi mai ales să ţi se comenteze (chiar dacă unele comentarii sunt vrând nevrând negative sau răutăcioase şi ajungi desigur să te superi şi să ameninţi că părăseşti tarlaua, cum au făcut-o unii de câteva ori şi chiar s-au întors după o vreme). Aşa că tu ca novice începi şi comentezi pe la alţii, mult şi bine (sau prost) şi ajungi să te cunoască. Apoi pupi funduri (dacă te tentează), apoi dacă ai (în sfârşit) noroc te laşi pupat şi te-învăluie o serie de fumuri de care nu te mai scapă nimeni şi tot aşa.
Am părăsit această tarla nu spunând că plec, ci cu timpul pe care l-am pus la mijloc. Am scris tot mai rar poezie, m-a dezgustat atitudinea a diverse persoane de acolo, m-a doborât lipsa de răbdare în a căuta un text nu neapărat bun, dar măcar unul care să mă satisfacă. Totul a devenit o modă, totul decurge în sensul în care se îndreaptă gloata, se inspiră unii pe alţii şi pare că ajung să scrie toţi la fel. Aşa că ajung să se certe şi să se acuze de plagiat (pe lângă multe alte motive de ceartă, unele chiar total indiferent de poezie). Din rândurile noilor generaţii care se tot formează, unii ajung după un timp (când îşi dau seama ce se întâmplă de fapt într-o comunitate ca aceasta uriaşă) să zică ei înşişi: "treaba s-a împuţit" şi se cară sau se afundă în rahatul comun. Treaba, împuţită aşa cum e, merge mai departe. Site-ul are mii de vizitatori unici pe zi, aşa că (relativ) recent (cred, fiindcă până ieri n-am mai fost pe-acolo să văd ce şi cum) şi-a tras o plăcintă de reclame.
Cazul doi este tot un portal care copiază stilul UTube. Pe scurt: mi-am facut cont acum un an cu scopul entuziastic de a posta anumite piese de pus cu player cu tot pe blog. Orice membru are dreptul de a vota piese cu una până la cinci steluţe, în condiţiile în care 1 înseamnă naşpa, iar 5 - super. Acum o vreme, adminii au decis să facă public fiecărui membru (atunci când se loghează) lista cu cei ce i-au votat piesele. Aşa a aflat Marinică de la Cucuieţii din Deal, cel ce postează manele şi poze cu ţâţe goale sau filmuleţe funny copiate de pe proteve, cine i-a votat lui piesele cu 1. Aşa a început Marinică să se răzbune pe ăia care au îndrăznit să-şi bată joc de el, aşa s-au înnegrit listele cele negre de useri cărora li s-au interzis de către alţii anumite opţiuni importante în site, aşa au început să circule tot felul de mesaje între prietenii (ceva de genul fwd-urilor pe care le primeşti pe mail) din diversele şi nenumăratele grupuri din impresionanta reţea în care m-am băgat, cum că ar trebui ba să punem pe nu ştiu cine pe lista neagră, fiindcă şi-a retras toate fişierele, dar continuă să facă ravagii pe site dând numai note de 1, ba să facem lobby la admini să scoată chestia aia cu cine cât a votat ca să nu ne mai supărăm, ba să vizionez şi votez nu ştiu ce fişiere (ca să facă şi ei cât mai multe vizionări şi să câştige un amărât de tricou), lucru care a început să mă agaseze. Fiindcă nu asta am vrut. Dar era de aşteptat. Site-ul s-a îmbâcsit de tot felul de mediocri care au încărcat (mereu) aceleaşi piese şi care pun atât de mult la suflet în aceste fişiere de parcă ar fi propriile lor creaţii. Nu e de mirare de ce se atacă atât. Singurul lucru care mă încurcăpersonal este că serverul nu mai merge atât de sprinten ca la început şi deci fişierele mele apar mult mai târziu decât ar trebui. În fine, grabă oricum nu e.
Ideea era alta, cea de la începutul acestui text interminabil.
Etichete: ciocane în cap, maruntisuri, pareri
