Waw, sunt în febra scrisului și am și timpul și liniștea ca să mă exprim. Sunt în conced la mare în Bulgaria de câteva zile. Mâine plecăm deja acasă și ne mai rămâne weekendul și gata. Am scris deja două poezii. Nu mai scrisesem, desigur, de mult și mi-era dor, așa cum mi-era dor de Marea Neagră, așa că ne-am întors la ea. Și nu pentru "distracție". Conceptul ăsta a cam dispărut din dicționarul meu. Mulți se întorc la locurile din tinerețe și probabil se așteaptă să retrăiască, dar realizează că multe s-au schimbat. Eu am știut că nu va mai fi la fel. Marea e poate aceeași, dar am plecat cu intenție spre mai mult confort și spre alte meleaguri. Ador dimineața pe plajă, zgomotul valurilor, picioarele în nisip, dar mă ascund la umbră din cauză de fotodermatită alergică, ce să mai zic... Dar cred că nici măcar din nostalgie n-aș mai pune piciorul într-o discotecă. Las în trecut dramele de-atunci. Nu tu băieți care nu-ți (mai) dau atenție, nu tu scrisori de la colege care te calcă pe nervi și nu înțeleg de ce te porți atât de pasiv-agresiv cu ele, nu tu... chestii legate de confort (oricum erau prea puțin importante). Flirturile, puține, și iubirile de-o noapte au rămas și ele acolo. Ca și cum n-ar fi fost. Mă mângâie și acum, totuși, frumusețea unora dintre ele.

O să urc și poeziile aici. Pozele din concediu atrag mulți vizitatori pe social media. Poeziile nu. Era clar că nu le înțelege nimeni. Una apasă eventual niște butoane. Chiar cu intenție. Tâmpitul de-acum douăzeciși de ani este iarăși cerber pe pipi.ro. De-aia nu revin cu texte acolo. Pur și simplu n-am chef de el.

Cam pe vremea aceea am încetat să scriu jurnale pe hârtie și m-am mutat online. Weblog.ro a murit și, o dată cu el, textele mele de-acolo. Le salvasem pe un HDD, dar a murit și ăla.