toată noaptea trecută m-am visat obsesiv divorțată, plecată de acasă, recăsătorită cu un prieten mai vechi. frustrantă ruptură, separată de copii, frica de a fi crescuți ”împotriva” mea. mă urmărește peste zi senzația asta, mă indispune. D a terminat patul supendat. de fapt l-a inaugurat prematur înainte să-l șlefuiască și să-i dea cu baiț. i-am spus că dacă nu termină acum tot ce e de făcut la el, nu-l mai termină niciodată. „ce? înseamnă că nu vrei să doarmă copilul în patul lui!” ce aiureală, normal că vreau, dar la cum se desfășoară lucrurile pe-aici, va fi cum prevăd eu. de ce să nu duci un lucru până la cap? îi țâțâie fundul, fiindcă J.A. vine curând în vizită și ne facem de râs. nu mai e nevoie să-l termine. patul acesta este mai rău decât o budincă din jeleu. îmi vine să mă prăbușesc în plâns.