Aș fi vrut să mă exprim altfel. În felul acela în care mă cunosc. Dar au trecut 2 zile și nu mai e la fel, ba chiar am (cam mereu) tendința să devin critică. Concertele Band of Horses sunt pentru fani must see. Sunt o experiență faină. Au extrem de multe instrumente și piese pline de complexitate, ceea ce-i face atât de speciali. Și vocea lui Ben. Dar cumva nu live în concerte. Poate e vârsta sau altceva, dar uneori pare că nu îi este chiar ușor. Are multe piese cu acute, ceea ce e stilul lor și potrivite pentru Ben. Altul nu ar mai avea vibe-ul lui. Am stat aproape în față de tot și am putut să-i urmăresc pe scenă. Începutul puțin împiedicat, dar îi iertăm. Toate piesele acelea, primul lor album - cap-coadă te ia cu ele. O senzație!! Aproape ignori că aproape de boxe e prea tare, că acustica sălii lasă de dorit, iar din spate (unde am stat în partea a 2a din lipsă de aer), fiind prea mici și prea departe, nu mai vezi aproape nimic. Și nici nu mai auzi la fel.
Un mare deget în jos pentru toți "plimbăcioșii" spre/dinspre bar (cu pahare în mână) sau ieșire care mi-au trecut nenumărați prin față. La scurt timp n-a mai fost nicio distracție. Îmi venea să le pleznesc coatele de jos în sus ca să li se verse băuturile, dar am fost cuminți și ne-am schimbat în sfârșit poziția.
Chestia numărul 2.
Ce mă enervează pe mine genul ăla de oameni care se bagă în seamă și propun (de exemplu) o întâlnire la ei la grătar în weekend, o aruncă aşa în aer, fără invitație concretă și așa și rămâne până răsuflă, fiindcă nu mai auzi nimic de la ei, decât (prin toți pereții) cățeaua lătrând la fiecare zgomot din scară, fiindcă e lăsată singură acasă!
Nu am nevoie de astfel de gratuități de la nimeni, doar ca să-și arate un oarecare interes, deja o simt de la o poștă. Mai bine ar lăsa-o moartă.
