Se spune că în momentul în care poți să consideri că ești la începutul trezirii tale spirituale, este util să ții un jurnal cu care să bați în cuie ceea ce conștientizezi. Procesul acesta al metamorfozării este atât de complex și de variabil, cu mulți pași înainte, cu euforii, dar și cu hopuri, încât nici măcar un jurnal nu ar face față oricărui detaliu. Nu de puține ori am avut intenția de a nota ceva în jurnal, însă momentul a fost ”măturat” în vria întâmplărilor de zi cu zi. Fleacuri cu importanța lor. Ideile vin, unele rămân (o vreme), altele pleacă direct. Păstrez ce îmi convine. Întâmpin chestii cărora le-am permis intenționat să-mi apară. Ieri am participat online la o meditație de transmisii light language. Cine nu e pregătit (nu știu, dacă și eu eram, dacă sunt, dar poate chiar sunt!) se sparge de râs la ”gâlgâielile” transmițătoarei, eu am luat-o în serios. Chiar dacă nu simți nimic pe moment, energia acelor cuvinte de neînțeles lucrează. Și fiindcă știu deja între timp că efectul trecerii acestor energii se manifestă printre altele prin vertij și tranzitintestinal înmulțit, nu mă suprinde prezența acestor semne astăzi, după visurile bombastice pe care le-am avut peste noapte. Notez aici un vis cu multă apă, cu valuri uriașe și țestoase la fel de mari aduse de ele, care se răstoarnă o dată cu căderea lor, un vis inocent, fără să creeze frică.
Am ezitat o vreme să las public acest jurnal din pricina unui singur motiv: un număr impresionant de vizite pornind de la un forum/site/canal de socializarepornografică dinUcraina. Încurcate sunt căile Domnului. În fine... de azi nu-mi mai pasă de acest lucru.
Voi vorbi mai des despre situația prin care trec. Va deveni un stil de viață, așa cum ar fi trebuit să devină de mai demult. Dar în stadiul de omidă înghiți diverse, încerci, tatonezi inconștient terenul, iar acum, în stadiul de cocon se potrivesc toate atât de bine...