Am pe spotify o listă uriașă (deja) de piese favorite. Cu timpul s-au adunat. Îmi amintesc mereu de câte una, iar de-o găsesc, o pun și pe ea acolo. Cele mai multe dintre ele sunt conectate afectiv cu diverse momente din viața mea, reale sau imaginate. Le-am pus astăzi pe lista de așteptare în playlist, selectând intuitiv din ele. Cu fiecare click deschid o bulă în care se ascunde amintirea cu senzația ei. Miss Sarajevo și văd îmi caseta pe care am împrumutat-o unei colege și pe care s-a dansat la un chef la care nu am fost invitată, The Lion Sleeps Tonight și trupa de Guggenmusik trompețind într-unul din gangurile Kölnului, If You Go Away și zuzul care nu a vrut să mă cunoască, apoi a regretat când a făcut-o prea târziu, Salut și grupul de poeziști adunați la Mat în apartament, The Way You Look Tonight și toate câte nu s-au întâmplat, decât în film.
Lista mea de dorințe mărunte ar fi cam la fel de mare cât lista de cântece. Dar dorința mea cea mare este să nu mai am niciuna dintre aceste dorințe mărunte, ci să mă mulțumesc cu ceea ce am, să reușesc să-mi simplific viața. Ușor de zis, dar am o mie de obstacole peste care dacă aș călca, n-aș mai avea ce căuta pe-aici. Primesc urări învelite în kitsch cu klimbim. Cele mai multe dintre ele vin de la persoane care nu vorbesc cu mine niciodată. Cu atât mai mare falsitatea lor.