Mă așez în pat, e o oră rezonabilă de mers la nani, mai citesc vreo două pagini din romanuleroticbinescris al unui autor francez și mi se pare că aud niște gemete. Ah, cred că vecinul de dedesubt o are pe dama lui în vizită. Adorm și mă trezesc pe la miezul nopții auzind din nou (aceleași) gemete. D recent întins lângă mine încă nu doarme intrigat de aceleași gemete care revin cu întreruperi. Asta definitiv nu e distracție. Cineva suferă de ceva. Și se aude mai degrabă de deasupra, direct de pe podea. Lumini aprinse, jaluzelele sunt încă ridicate. Nu deschide ușa, nu răspunde la telefon. 112, pompierii forțează încuietoarea, salvatorii îl cară cu pătura pe scări pe bătrânul găsit aproape inconștient în apartamentul lui. Suntem obosiți, dar atât de impresionați de această situație neobișnuită, încât nu putem adormi (imediat).
Inițial nu aveam de gând să scriu despre asta. Cât la sută e destinul lui și cât la sută ar fi fost capacitatea noastră de a-l descoperi cât mai devreme pentru a mai avea niște șanse/speranțe decente de recuperare înainte de a deveni o legumă sau chiar de a se despărți de această lume? Oricum, nu ne vom pune lauri. E omenesc.