25 iulie 2008

.

Chiar nu are rost să-mi irosesc energia cu cei cărora li se face instant somn când îi contactez, cărora li se ard fierturile sau primesc vizite neprevăzute sau sau sau... Îmi este clar, cuvintele sunt de prisos, de povestit nu prea mai avem ce, ar rămâne totul în gol (de fapt oricum rămâne) sau de complezenţă. Mi-e oarecum lehamite.