Lucruri pe care le simt acum: frustrare, frică pentru viitorul altuia (fac - și urăsc asta - homeschooling cu un copil care nu are chef, suntem dezorganizați - chestie veche de fond - și indisciplinați, iar dacă-mi bag picioarele s-ar putea să și-o ia copilul), neputință și tendința infinită de a arunca vina pe celălalt (casa mea e plină ochi de obiecte inutile pe care nu-mi permit să le arunc, fiindcă prea puține sunt ale mele personal), enervare (anumite obiecte importante din casă nu mai funcționează de mult), iar în urma acestora o depresie cât casa. Mă lupt să mă iert pe mine însămi pentru reacțiile necontrolate față de propii mei copii. Cu mama am hotărât să nu mai deschid teme "dureroase". Oglindă, oglinjoară...