Ghimpe

Daca ma credea cineva o sfanta, am sa-i daram astazi toate bunele impresii despre mine. Am gusturi, dar si dezgusturi. In cea de-a doua categorie intra o asa-zisa poeta (cu volum cu tot) care imi inspira permanent a (ca sa nu zic kitsch, ca e exagerat) apa de bomboane. Nu am sa dau nici-un link. Nu am sa dau nici macar nume. Nu ma impac cu ceea ce inseamna ea (aceasta poeta) si basta. Ba mai rau, am inceput s-o suspectez de tot felul de miscari necurate. Poate ma insel, poate nu. Unele lucruri se discuta. Unele lucruri mi se spun si mie. Ca sa pun paie pe foc, am sa recunosc pe jumatate ca am gura sloboda. Chestie negandita, fiindca, uite, afecteaza exact pe cine nu trebuie. Un fel de unde dai si unde crapa. Mai auzisem eu o vorba din batrani: gura bate fundul. Astazi il bate pe-al meu si nu numai. Astazi cineva cu siguranta isi (mai) pierde (o data) increderea in mine. Nici nu mai indraznesc sa-mi cer iertare. Cat despre poeta cu pricina putin imi pasa. Astazi am avut prea multa liniste. Asa ca mi-am facut de cap. In orice caz, trag spuza pe turta mea. Ceilalti, va rog, spalati-va fara jena pe maini!

Foaie alba de hartie

A trecut mult timp de cand nu am mai scris poezie. M-am indepartat atat de mult de ea si ma simt de parca as fi tradat-o. Sunt intr-o perioada (cam lunga se pare) cand am senzatia ca nu as mai avea despre ce sa scriu. Nu mai gasesc poezie in nimic. Atata doar, m-am regasit cat de cat pe mine in memoriile publicate pe furnicutze. Le mai las un pic la dospit, le mai cern un pic sau, dimpotriva, le mai imbrac si incerc sa le trimit undeva unde mi-ar placea sa apara. Cel mai rau imi pare ca se casca o distanta tot mai mare intre mine si unii dintre cei cu care aveam poezia in comun.
Mai nou, apar din cand in cand unele surprize carora trebuie sa le fac fata cu tarie multa si cu mai putina gelozie (nebinevenita si inutila de altfel).

Varsta

Varsta pe care de curand am implinit-o nu ma face sa ma simt mai matura. De altfel, varsta in general nu ma face sa ma simt in nici-un fel. De parca nu ar avea nici-o legatura. Poate doar daca ma gandesc la faptul ca o varsta tot mai inaintata presupune si un strat mai mare de amintiri. Se strang toate, strop cu strop. Se sedimenteaza toate. Ma plictisesc deocamdata destul de mult si nu fac mare lucru impotriva. E o complacere vicioasa. Imi e bine. Sunt sictirita de lipsa de comunicare a unora. Sunt contrariata de lipsa de intuitie a altora samd.

Ieri am vazut o pestera de gips (fara stalactite si stalagmite) si un muzeu panoramic al carui subiect este o pictura colosala in perspectiva 360°. Si tot ieri am ajuns intr-un restaurant din Weimar in care am servit niste ficatei de pasare excelenti intr-un sos cu caramel. Mi-a placut ambianta de "ANNO 1900", cum ii e si numele. Si sa nu uit, ieri ne-am adus acasa noua noastra masinuta.