eu sunt aşa cum sunt şi tu ştii
o floare de lotus în mijlocul unui lac pe lângă care treci aiurită
cu părul - raze aurii, cu nasul în vântul călduţ,
pe strada asta miroase a biscuiţi îţi spui
şi ştiu
n-ai fi coborât de-acolo dacă ai fi uitat
şi sigur ai fi uitat,
aiurito,
eşti frumoasă,
te-aş duce de mână prin aburii dimineţii de după,
dezmierdato,
cu mâna pe sub şorţul cu pete de aluat
şi nimic în plus
la fereastra la care stai de obicei
se lasă mereu seara
când îţi laşi locul şi vii şi mi te întinzi alături
mă visez adesea gol întins în iarbă
în jurul meu o mare de flori uriaşe, multicolore,
pisicoase, muşcăcioase, pofticioase, lacome
niciuna nu-şi poartă biscuiţii cu sine
aşa cum o faci tu
aiurito, dezmierdato
acolo unde eşti şi încă o noapte
(în lucru)
