Există în limba germană (mai mult aia vorbită, vulgară, decât aia oficială) un cuvânt cam urâţel, dar care se potriveşte foarte bine în situaţiile care includ o înşelătorie, o păcăleală, o stricăciune de ordin material sau figurativ şi cu origine umană.
Exemplu de situaţie (frecventă la noi în magazin): un client oarecare ştie că are de-a face cu multe lucruri la preţ redus. Pe aceste lucruri există nişte abţibilduri portocalii care indică noul preţ după reducere. Unele lucruri prezintă chiar urmele mai multor reduceri consecutive. Clientul respectiv descoperă între timp că aceste abţibilduri se pot desprinde cu uşurinţă de pe anumite ambalaje şi se pot lipi pe altele. Pentru noi n-ar fi greu să descoperim păcăleala, fiindcă abţibildurile prezintă pe ele data reducerii şi numărul unei grupe de obiecte (de genul articole de menaj sau decoraţiuni sau şosete etc). Nu ştiu dacă a fost intenţie sau doar hazard, însă azi s-a nimerit pe ambalajul unui camion mare de plastic un abţibild care-l făcea mult mai ieftin decât îl credeam eu, dar care prezenta numărul grupei "jucării". Ceva nu m-a convins. Prea târziu din păcate. Din lene probabil. Cuvântul se numeşte "verarscht". Din care "Arsch" înseamnă "cur", iar prefixul "ver-" are sens de îndepărtare, dispariţie, distrugere. Mot-à-mot ceva de genul "încuruit". Îi spuneam tot azi şefei mele despre păţania cu pricina şi cât sunt de dezamăgită (mă rog...). Astfel de clienţi sunt cu grămada. Rămân cu gust amar ori de câte ori constat urmele unui furt sau ale unei înşelăciuni. Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu propriul meu principiu potrivit căruia cine fură, i se va fura la rândul lui (mult mai mult decât şi-ar imagina el, adică înzecit, însutit, înmiit, fiindcă balanţa mamei naturi numai în echilibru nu poate sta).
