Am uneori (incredibil, destul de rar) momente când îmi amintesc că a trecut mai bine de un an de când n-am mai fost pe-acasă. Că tot de-atunci număr pe degete de câte ori am văzut-o pe maică-mea la faţă doar prin intermediul webcamului care mai mult nu le funcţionează, că îi aud periodic vocea şi nu-mi rămâne decât să mi-o imaginez cumva, aşa cum o ştiu, fără să pun la socoteală ridurile conturate de vârstă şi de griji, fără să pun la socoteală strungăreaţa lui tata, lărgită de parodontoză şi acoperită de mustaţă, fără să pun la socoteală cât de mult i-a crescut burta cumnată-mii (o să fiu şi mătuşă la scurtă vreme după ce o să nasc). Frate-miu nu mai ştiu cum arată. În fine, mă trezesc şi tresar şi mă întreb ce am făcut în tot acest timp, pe unde am umblat, pe ce planetă am fost? Sper să n-o iau razna. Dar ştiu că reuşesc să adorm la loc.
BOH a mai scos un album şi nu ştiam. Ca o fană adevărată ce sunt. Îi ascult acum iar pe repeat şi-mi cântă-n strună. Pot fi ascultaţi şi aici.
