Adaug

Trebuie să adaug că în tipologiile pe care le descriu, şi în care e posibil să generalizez sau, dimpotrivă, să particularizez prea mult, se poate încadra oricine dintre noi în funcţie de o sumedenie de factori. Aş vrea să nu fiu luată prea în serios cu toată povestea asta. Nu mă pricep, dar mă joc un pic pentru propria mea "linişte".

Psihologia clientului (de la Kik) - Clientul "n-am ce face"

Clientul "n-am ce face" este cel care se plictiseşte cam mult acasă. În general locuieşte în vecinătate. Fără prea multe surse de entertainment la dispoziţie, el ne face frecvent câte o vizită, eventual ori foarte matinal, ori cu (foarte) puţin înainte de închidere (inclusiv sâmbăta), şi îşi face de lucru în magazin. De cele mai multe ori el are foarte mult timp liber, aşa că nu se grăbeşte. Studiază fiecare suport de haine în parte, fiecare masă, ocupă cabina de probă cu "orele", probează diverse haine, caută cusururi la lucrurile de care ar fi interesat, dă o sumedenie de ture. Este unul dintre clienţii care găsesc cele mai negăsibile lucruri, fiindcă are timp să scormonească, ceea ce nu înseamnă că timpul îi ajunge şi pentru ştergerea urmelor deranjului lui. Clienţii "n-am ce face" ori caută ore întregi, ori vin scurt şi se îndreaptă direct spre lăzile cu chilipiruri. În orice caz, ei ori nu cumpără mare lucru, ori umplu căruţul, dar nu au cine ştie ce de plătit. În această categorie intră în mare parte casnicele, pensionarele şi copiii, iar printre ei foarte mulţi Ausländeri.

Psihologia clientului (de la Kik) - Clientul disperat

Scurt şi cuprinzător, clientul disperat vine în ultimul moment. Ca la dentist când are o măsea cariată, inflamată şi extrem de dureroasă. Pentru acest client există câteva categorii de produse care, sezoniere fiind, nu se găsesc decât pe o perioadă scurtă de timp şi pe care clientul le caută numai în caz de absoută necesitate. Printre acestea enumăr spre exemplificare câteva:

* umbrele când plouă
* căciuli, mănuşi, fulare, ciorapi, pulovere când e frig
* acelaşi lucru + costumaţie de schi când dă zăpada
* hârtie sau sacoşele de cadouri şi felicitări când vine Crăciunul
* costumaţii şi accesorii când începe carnavalul
* suporturi de lampioane cu bec pentru copii când vine Sfântul Martin (undeva prin noiembrie, când se face procesiunea Sf. Martin)
* măşti şi accesorii de Helloween

Restul e clasic: ori mai întâi se uită (ca o oaie beată) şi când nu (mai) găseşte vine şi întreabă, ori întreabă direct. Din disperare, de obicei, se alege cu ce mai rămâne.

Psihologia clientului (de la Kik) - Clientul reclamei

(în lucru)

Clientul reclamei vine întotdeauna cu prospectul după el sau, cel puţin, cu nelipsita întrebare de genul "unde aveţi (de exemplu) chiloţii din reclama de la tv". El este perfect convins că vânzătorii ştiu exact la ce se referă, că aceştia visează la orice oră din zi şi noapte ce culoare şi ce motive au obiectele respective şi speră din tot sufletul să le găsească disponibile în magazin. Clienţii reclamelor de la kik sunt în general oameni care cred că obiectele specificate în mediile publicitare sunt mult mai avantajoase ca preţ în comparaţie cu restul mărfii şi cum acestea includ de cele mai multe ori motive la modă (genul Disney, Larry McHeart, SpongeBob etc) ele devin un must have.
Clientul reclamei este unul dintre cei mai nefericiţi şi afectaţi clienţi în momentul în care constată că în prima zi de ofertă (adică acea zi în care devine valabil prospectul) nu mai găseşte obiectul căutat.
Problema Kik (şi probabil şi a altor magazine de tip discount şi nu numai) este momentan că oferta începe miercurea, iar prospectul apare deja sâmbăta cu câteva zile înainte, zi în care vânzătorii sunt obligaţi să desfacă şi să prezinte marfa din prospect. Conflictul devine şi mai mare în momentul în care unii şefi (de filiale sau de circumscripţii) dispun ca o parte din marfă (nonfood de exemplu) să fie prezentată imediat ce soseşte, iar restul (obiecte de îmbrăcăminte) să aştepte în magazie. Clientul vine sâmbăta cu prospectul în mână, dacă are noroc găseşte şi cumpără, dacă nu, i se spune că prospectul e valabil începând de miercuri. Acelaşi client care va veni mai apoi miercurea se va supăra şi se va lamenta din motivul că marfa din prospect deja nu mai este disponibilă. Acelaşi client va reveni după o vreme şi se va lamenta din nou spunând din auzite că a existat deja la vânzare marfă din prospectul respectiv cu mult mai devreme de apariţia prospectului. Acelaşi client, fript o dată, va reveni din nou sâmbăta cu speranţa că va găsi ceea ce speră să poată cumpăra şi va pleca la fel de bosumflat când va afla că marfa respectivă nu este încă prezentată.

(încă nu ştiu dacă e mai bine să povestesc exemple decât să mă împiedic în limbajul ăsta de lemn; mă mai gândesc)