* adunatura de vecini sarantoci care-l ajuta pe tata (pe bani) la diverse treburi si pe care-i regasesc periodic pe prispa la o cafea.
* lada de zestre a bunica-mii, aia veche cu picturi pe ea, plina de tot felul de stergare, camasi si alte vechituri pe care am pus-o la loc de cinste.
* visinele acre din pomul garbovit de la usa prispei.
* dezordinea si zapaceala si necuratenia unei femei simple de la tara.
* atitudinea rautacioasa a tuturor oamenilor din zona fata de (chiar) propriile neamuri.
* rautatea si snobismul unei surori invidioase.
* multitudinea de animale (invizibile) din patul din "odaia de la soba" sau alergia scarpinoasa de cauza necunoscuta care apare de cate ori ajung si eu pe-acolo.
* frigul care se lasa noaptea.
La astea se adauga mici dezamagiri personale pe care cred ca o sa le uit cat de curand. Un fel de n-am chef sa mai vad pe nimeni. Asa fac de fiecare data. Cred ca e timpul sa ma intorc acasa. Mai am doua zile.
In acest rastimp am mai tras o fuga pana la Sibiu. Fara modestie, mi-a placut centrul vechi cu exceptia faptului ca multe dintre casele acelea frumoase stau in paragina si nici nu vor fi bagate in seama prea curand. Pe deasupra, multitudnea de firmulite si magazinase care nu lipsesc nici din celelalte orase ale tarii. Am mai vizitat manastirea dintr-un lemn (unde mai fusesem deja de cateva ori) si niste neamuri din Horezu. Intamplator sau poate nu, era musai sa ajung la ei, ca sa descopar ca aveau o carte (un sf pe care l-am citit imprumutat de la cineva, mi-a placut si mi-l doream) in dublu exemplar. Nu am avut curajul sa-l cer decat cu insistenta de da niste bani pe el.
A urmat o nunta la care ne-am nimerit toti verisorii si la care am jucat toata seara.
| Însemnare mai nouă | Însemnare mai veche |
