Am şi eu o slăbiciune pentru "
My best friends wedding". Nu neapărat pentru drama în sine a cărei poveste o ştiu pe din-afară şi care dacă nu îmi stoarce lacrimi, îmi pune nod în gât de fiecare dată, ci pentru un fragmenţel de 30 de segunde mai de la sfârşit după care sunt realmente topită. Marşul miresei nu este clasicul şi enervantul fragment dintr-o creaţie de Mendelsshon-Bartholdy sau de Wagner, ci un imn coral a capella cu o sursă până azi total necunoscută mie. Sporovăind cu
Vio pe net, în urma vizionării de ieri a nu ştiu câtei difuzări a celebrului film pe un post nemţesc, îi spun printre altele ce piele de găină îmi face acel fragmenţel şi că nici acum n-am descoperit de unde provine. Bona ideiosa. Trăiască tata gugăl. Trăiască forumurile pe care de altfel nu le suport, că uneori îţi mai furnizează şi informaţii preţioase.
Aşadar, "vinovat" este
Rachmaninov căruia i-a trecut prin cap la un moment dat să compună o serie de imnuri religioase pentru ajunurile marilor sărbători din ritul ortodox răsăritean întrunite într-un album cu numele "Vespers" (impropriu numit aşa, deoarece include atât Vespers (vecernii) cât şi Matins (utrenii) şi altele). N-are rost să pierd vremea să te conving să cauţi acest album şi să-l asculţi. Merită tot efortul, fiindcă în aceste lucrări ale lui Rachmaninov nu se ascund doar acorduri pur (să le zic) religioase-bizantine, ci şi influenţe laice. Cu proxima ocazie aterizez în primul magazin de muzică şi cumpăr hrana.
Apropos de fragmentul cu pricina (cel cu pielea de găină). Dă un click pe numărul 8 undeva mai în josul paginii
aici şi ascultă.
