Ma intrebam
acum o vreme despre sfarsitul unui strabunic plecat in razboi. Se pare ca locul lui nu era acolo. Era tatal mai multor copii. Fusese luat pe nedrept pe front. A murit la Odessa in locul altuia. Tatalui lui care se dusese dupa el i s-a spus (ajuns acolo) ceva de genul: "daca veneai ieri, il gaseai viu". Am dat astazi de poza acestui strastrabunic care i-a crescut pe bunicul meu si pe fratii lui pe post de tata. Era tarcovnic de meserie. N-am stat pe ganduri si am luat-o cu mine. Material pretios pentru colectia de poze vechi de familie. Si am dat si de-o poza cu strabunica lipsa. Pe-aia nu stiam cum s-o iau, ca era tablou. Dar ideea mi-a venit imediat. De-aia exista fotoaparat. :D
In rest, uitasem ca vara la tara exista multe muste, ca exista tot felul de goange zburatoare care se lovesc noaptea la bec de pereti si iti cad pe umeri. Uitasem cum e sa mergi descult pe pamantul nisipos, de gustul zarzarelor culese direct din pom si al rosiilor de gradina, de supraproductia de pepeni verzi care va ramane in mare parte nevanduta. Partea 1 a calatoriei s-a terminat. Popas si mergem mai departe. D nu poate sa doarma de caldura. Daca n-aveam de ce sa ne certam...
