Trödelmarkt

Mare Trödelmarkt mare, ieri în Wuppertal-Vohwinkel. D zice: hai şi noi! Nu mai fusesem de vreo doi ani. Pentru cine nu ştie, Trödelmarkt sau Flohmarkt e un târg de vechituri la care se-adună fie diverşi dealeri, fie (în cea mai mare parte) particulari care au o seamă de obiecte vechi şi vor să scape de ele. Târgurile astea au foarte mulţi fani, fiindcă poţi găsi lucruri uneori în stare foarte bună şi le poţi cumpăra cât se poate de avantajos. Ba chiar le poţi negocia, ăsta-i farmecul. O categorie aparte sunt colecţionarii. De obicei ăştia îşi fac apariţia cât mai de timpuriu posibil ca să prindă "bucăţile" cele mai bune. Nu mult mai era până să ne hotărâm şi noi s-o luăm din loc mai spre miezul nopţii aşa, când tarabele nici măcar complet amenajate nu sunt. Cam pe la ora asta mişună colecţionarii cu lanternele în mână după Schnäppchen. Şi zic: nu, tu, dragă D, eu vreau să dorm să mă odihnesc. Ce să fac eu cu lanterna? Nici nu văd bine :P. Cine are experienţă, are. Aşa că ne-am dus la culcărică, n-am putut adormi de grijă, iar peste vreo 4 ore am luat un Frühstuck rapid şi am întins-o la Wuppertal. Am lăsat maşina într-o parcare la capătul de linie din Oberbarmen şi am continuat plimbărica noastră cu trenul suspendat. Cine vine la Wuppertal, musai să se plimbe cu Schwebebahn-ul, ca e unic şi cel mai bătrân din lume (peste 100 de ani) şi n-a căzut decât o dată. Ba cu el s-a plimbat şi-un elefant care a căzut şi nişte pinguini până la Zoo. :D
Undeva pe la penultima staţie ne-am dat jos din tren, iar dedesubt era strada pliiină de-o parte şi de alta (pe o lungime de vreo 2km) de tarabe cu bunătăţi. Unii Trödleri aveau obiectele frumos aranjate, alţii erau mai dezordonaţi. Nu contează. Era ora 7. Începea să se crape de ziuă, iar prin târg mişunau deja o groază de inşi. Unii apucaseră deja "viermele". Cu fiecare oră, oferta devine din ce în ce mai neinteresantă, fiindcă oamenii cumpără. Lucruri mişto de colecţie: păpuşi, cărucioare de păpuşi, felinare, lămpi cu gaz, telefoane, ceasuri, radio-uri, râşniţe de cafea, mori de piper etc, toate vechi, în stare mai mult sau mai puţin bună, care au aparţinut cândva unei bunici şi care un pic recondiţionate şi bine puse în evidenţă pot fi nişte decoruri fantastice. Casă mare să ai pentru ele. :D Unii caută şi oliţe de noapte. De orice fel. Am văzut-o ieri la tv pe una care umblă defel prin Trödelmarkt-uri după aşa ceva. Avea un etaj plin. Muzeu, nu glumă.
Cea mai largă a fost desigur oferta de porţelănării, tacâmuri, cristale şi pahare, seturi complete sau desperecheate. Astea rămân cam ultimele pe mese şi cred că într-o ultimă instanţă ajung să fie sparte fără milă (numai ce e porţelan) pe la câte un Polterabend (o petrecere de dinainte de nuntă care se practică pe-aici din superstiţie). Ne-am rupt şi noi picioarele preţ de vreo, fără glumă, nouă ore. Am rupt inima târgului pe care l-am străbătut în lung şi în lat. Nu prea am ştiut ce să caut, dar mi-au venit pe drum nişte idei şi bineînţeles nu am neglijat cărţile. Erau foarte multe cărţi, din păcate majoritatea kitschuri, dar printre ele, cu nu prea multă răbdare am găsit vreo patru care sper eu să merite, toate în germană, una complet nouă, două de Paul Auster, una de Wladimir Kaminer şi una de Arundhati Roy pe care am plătit în total 5,50 de euroi. Cred că e timpul să mă reapuc să mai citesc şi în limba ţării adoptoare, chiar dacă o să mă chinui o vreme şi n-o să pricep mare lucru. :) :P În rest (nu prea aveam chef să spun, dar hai) m-am ales cu câteva chestii de care am nevoie prin bucătărie, majoritatea nefolosite, deci în condiţii foarte bune. O vreme mi-or fi de folos. :D
Următorul târg: peste vreo 3 săptămâni la Schwelm, ceva mai aproape. Să vedem. :D

PS - Pe foc am prima mea dulceaţă de struguri. Miam. :D

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche