Din experienţa noastră, pe scurt: Ajunşi cu trenul rapid ICE la Berlin, ne-am dus la un centru de informaţii turistice (pentru care am dat câteva ture ca să-l găsim) şi apoi hai să ne îndreptăm spre zona de unde ne putem urca într-un SBahn (tren personal) care circulă cu un tempo de autobuz sau de metro (detaliu mai puţin important).
Gara arată destul de futuristic, curată, cu restaurante, magazine inclusiv de cristale nuştiudecare (că n-am chef să dau nume), cu trepte rulante, lift şi panouri de afişaj. Dacă te duce mintea (şi mă mai duce şi pe mine uneori, ceea ce s-a întâmplat şi de data asta, norocul meu :))) poţi observa pe panourile din dreptul şi de deasupra scărilor rulante diverse simboluri care te ajută la orientare. Şi am ochit şi eu întâmplător unul dintre ele: pe ăla care trebuia. Undeva la etajul 1. Cumva cred că eram destul de aproape. Mă trezesc cu ai mei (3 inşi, nemţi): "hai cu liftul". În mintea mea: "normal, pentru ea (fiindcă are o dizabilitate motorie) e mai uşor". Ne urcăm în lift şi apăsăm pe OG1 (etajul 1). Liftul, ca să ne facă o favoare, vorbeşte şi ne spune unde suntem. Cel puţin afişează undeva. Ne dăm jos din lift, "nu suntem unde trebuie". Cred că eram de fapt bine. Caută D un plan de plecări pentru trenuri personale: "fantastic, nu scrie (nu e) nicăieri". În faţa ochilor mei "urla" un panou pe care se afla un S mare alb într-un cerc verde (sau invers, în fine). Ceea ce era clar, SBahn-urile pleacă numai dintr-o anumită zonă (aia indicată de panou). Ceea ce era destul de clar că trebuie să ne îndreptăm într-acolo şi mai vedeam noi mai apoi. "Nu, hai înapoi în lift". Este de necrezut. Între timp mai întâlnim şi pe alţii în/la acelaşi lift la fel de rătăciţi ca noi (ba chiar de mai multe ori), exclamând că "n-au mai pomenit un aşa haos tocmai în gara mare". Că "de fiecare dată se întâmplă aşa". Aşa că mai facem o serie de ture cu liftul în sus şi în jos, o plimbare de care aveam neapărată nevoie neştiind la ce etaje ne aflăm (sic!). Până într-un final când au ajuns tot la concluzia indicată de mine. Accesul la SBahn se face de la etajul 1.
Aş fi vrut să redau "povestea" cât mai clar posibil. Timpul (o săptămână şi un pic) şi-a pus pecetea pe memoria mea şi posibil pe veridicitatea tuturor detaliilor. În mare parte, garantez totuşi că nu mint. M-am plimbat gratis cu liftul din Berlin-gara-mare. :D
PS- Apropos de biciclete, că tot am citit la Gramo. Ce frumos şi ce degajat circulă bicicliştii prin Berlin. Chiar pe şosele. Şi nu se tem de maşinile din trafic. Nu dă nimeni peste ei. Cele mai multe biciclete le-am văzut de altfel la Münster şi la Amsterdam. Vreau şi eu aşa. :D Şi mai puţină teamă, din partea mea.
| Însemnare mai nouă | Însemnare mai veche |
