Nu mai aveam de gând să scriu astăzi. Zăbovind ceva mai mult decât de obicei pe bloguri, cu răbdarea lui D, abandonat în faţa teve-ului şi epuizând playlistul cu un album bunuţ Placebo şi răsucind pe-o parte şi pe alta toate variantele de "Going Home" pe care le am găsit sau primit şi dintre care asta îmi place cel mai tare (mulţumesc mult încă o dată Moshului) m-am întors iarăşi în timp pe vremea codanei cu bretonul mai mereu în ochi, cu tic nervos de pe urma lui (aşa că a renunţat la el o vreme), cu uniforma cam dezordonat îmbrăcată pe la începuturi sau, mai târziu, cu bluzele maică-sii după ce mai făcuse încă o incursiune prin dulapuri. Clişeele cu colegii ei de bancă nu-mi dau pace. Aşa că mă opresc din citit.
Punând în aceeaşi bancă un băiat şi o fată, învăţătoarele noastre credeau pe-atunci că rezolvă cel puţin parţial problema disciplinei sau măcar a liniştei în timpul lecţiilor. Măcar în băncile din faţă, în care m-am nimerit şi m-am obişnuit până am terminat facultatea. Lângă mine s-au perindat în primul an de şcoală nenumăraţi băieţei, poate nici n-au fost chiar aşa de mulţi, însă aşa am rămas cu impresia, din care îmi amintesc de cel puţin doi.
M era extrem de dezordonat şi de agitat, câţiva ani mai târziu s-a mutat în altă clasă.
R era şi el cam agitat, dar era sclipitor, era o senzaţie să stai cu el (la începuturi, mai târziu s-a pierdut pe drum). Lui L îi tremura mâna cu pix cu tot. Cu el tremura nervos toată banca. El a fost prima persoană căreia (nu ştiu de ce, cred că m-a provocat) i-am mărturisit primele mele aventuri cu tentă sexuală din copilărie. Mai târziu am aflat despre el că o bate pe maică-sa. Îl vedeam deseori prin parc exersându-şi veleităţile de macho. Într-o seară de vară mi-a strigat numele de sub geam din faţa blocului în timp ce mă pomenea unei vecine, iar eu îl auzeam de dincolo de perdea şi nu ziceam nimic.
I era cam prostuţ. Pe I îl mai ajutam pe la lucrări, în schimb era cuminţel şi nu mă stresa.
Cel pe care l-am "iubit" era B. Lângă B am stat în două rânduri. Prin clasa 4a era interesant, fiindcă avea un tată umblat prin lume, un tată care-i livra diverse lucruri interesante. B venea deseori la şcoală cu nişte bomboane senzaţionale din care câteva mâncam şi eu, nu neapărat fiindcă erau pentru mine, ci pentru că eram prima persoană care dădea cu ochii de ele înaintea celorlalţi. B a adus la un moment dat un set de carioci parfumate. Fiecare culoare lăsa pe hârtie aroma unui fruct. Au fost primele şi ultimele astfel de intrumente de colorat pe care le-am văzut vreodată. În perioada aceea l-am pupat pe B cel mai des. Mai mult forţat. În clasele 7-8 am stat între I, prietena mea cea mai bună, şi B într-o bancă de 4. Mie îmi plăcea (din nou) de B. Lui B îi plăcea de I. Ea era genul lui, nu eu. Ea se îmbrăca mai cu gust, mai ştrengăreşte (eu eram conformista regulilor de ordine şi disciplină ale dirigăi). Cu ea a dansat la banchet, ei îi oferea cele mai multe mărţişoare. Pe B l-am uitat imediat în momentul în care m-am îndrăgostit la prima vedere de A, unul dintre puţinii reprezentanţi masculini din clasă în liceu. Despre A am mai scris nu mai ştiu pe unde.
G şi F erau din alte clase. G era în cor cu mine. Mă admira, poate şi pentru că printre altele eram solistă (aia care s-a încurcat ceva mai târziu într-un concurs pe scena sălii radio). M-a dezamăgit în momentul în care mi-a trimis (prin intermediul manualului de rusă care, fiind rar, migra împreună cu celelalte de la noi la clasa lui) un bileţel în care mă întreba de ce nu vreau să mă pup, după ce deunăzi îmi ceruse bani de ţigări şi voia în parc cu mine şi îl refuzasem.
F era un tip puţin cocoşat (avea o afecţiune de coloană), timiduţ, dar drăguţ, frumuşel chiar, cu care am dansat un blues la banchet într-a 8a. De el nu mai ştiu nimic, deşi am senzaţia că l-am mai văzut o dată după nişte ani şi îmi părea cunoscut. Nu ştiu de ce nu i-am dat mai multă atenţie. Poate doar din cauză de B la care visam intens în momentele acelea.
