Adică s-o-ntind spre ogor.
Cred că ştiu: fericirea (mea) nu este neapărat împlinirea unei dorinţe, aia e vax, beţie cu apă rece. Dimpotrivă, ea e dorinţa în sine, aşteptarea (chiar şi veşnică), frustrarea aia, dulce durere când ştii că există şi nu poţi zbura instant într-acolo ca s-o iei în braţe. E un zâmbet înregistrat pe-o bandă şi două vorbe de ne(mai)înţeles.
