Mărunţişuri

* A început era primelor claxoane în trafic. Uite o zuză care se scuză. Iertaţi, vă rog, aeriana, că e începătoare. Aici nu se pun (acceptă) lămâi în parbriz. Deci, atenţie restu' lumii!

* Pentru acest cincinal cam gata şantierul sus la noi în casă. Dar mai sunt o sumedenie de lucruri de făcut. Am întocmit o listă. O las deschisă.

* Chiţ chiţ chiţ, pune-i suzeta, scuipă suzeta, pune-i suzeta, spală nişte vase, scuipă suzeta, pune-i suzeta, scapă suzeta, ia-l în braţe, pune-l în ţarc, mai spală nişte vase, chiţ chiţ chiţ, pune-i suzeta, scoate ceva din frigider, scuipă suzeta, dă-i o jucărie, chiţ chiţ, pune-l în hopsi, apucă-te de gătit, miau, miau, ia-l din hopsi, dă-i să pape, pune-l în ţarc, pune-i suzeta, scuipă suzeta, mai ia-l şi tu că trebuie să duc rufele în pod, chiţ chiţ, schimbă-i scutecul, ninini nanana, chiţ chiţ chiţ, ia pune-l în wrap, pune-l în spinare, nani.

.

angel of mine, scrisoare, trifoicupatrufoi, albastru, angel of mine, portret de tânără în cărbune, scrisoare, scrisoare, scrisoare, angel of mine, angel of..., angel...

Cum închizi gura unei fantome

Îi serveşti trecutul pe tavă.

Fantomele din viaţa mea

Nu vorbesc de stafii, că nu-s acelaşi lucru. Alea îşi mai arată codiţa din când în când, trimit băiatului mesaje de crăciun şi paşti şi îşi dau întâlnire cu el în centrul vechi când au ocazia. Sunt inofensive, dar nu le suport, am mai vorbit eu de treaba asta, mă epuizează energetic, aşa că mă opresc. Fantomele sunt diverşi ecşi care şi-au lăsat cumva amprenta de-a lungul timpului. Like I care, de mi s-ar spune să le las în pace, eu ajung (întâmplător sau nu) din nou la ele, iar unele se întorc singure la mine. Ele fac parte din mine. Dar de-ar mai fi ceva de înnodat între noi... Nu mai e nimic, doar ciorbă rece. Nici măcar de dragul amintirilor, aşa cum au fost ele dulci, amare, banale. Ce mai faci, cutărică, iaca bine, pa. Asta fuse şi se duse. Să mă zbat, are vreun sens? Rămân cu toatele virtuale, în neantul lor, mai un like, mai o ciupitură (gata şi ciupiturile, ce e prea mult strică, te-nveţi prost), tăcerea e în continuare de aur, eu trebuie să-mi ţin capul pe umeri, die Kugel, die manchmal nicht richtig funktioniert, dar cine e perfect?

Chestii

Mie-mi plac foarte mult târgurile de "hand made" şi de (cum zic nemţii) "Feinkost" (ceva de mâncare nu neapărat de lux, dar ceva special pentru gusturi fine). Acolo găsesc cel puţin un stand sau o tarabă care vinde lucruri originale. Hand made şi cu "Pfiff". În fine, pe la astfel de târguri vine cineva care vinde ori muştar, ori miere sau dulceaţă sau ceva din care poţi proba. El desface câteva borcănele şi pune la dispoziţia clienţilor nişte beţigaşe de unică folosinţă. De altfel menţionează prin diverse afişe că după fiecare probă trebuie să iei un beţigaş nou. Ei, pe lângă asemenea standuri se găseşte cu regularitate cel puţin o persoană (un potenţial client) care din plictiseală sau prea mult timp la dispoziţie sau pur şi simplu ambiţie stă şi observă cine schimbă beţigaşul. Şi tu ce faci: iei un beţigaş, probezi şi îţi zici ei, lasă că merge şi cu capătul celălalt, apoi într-o fracţiune de secundă răsuceşti beţigaşul pe degete, probezi din nou şi te trezeşti cu "paznicul" (care n-a văzut manevra ta) că bombăne sus şi tare (ca să audă toată lumea) cât de neruşinat eşti, că microbii din gura ta ajung acuma în borcănelul din care gustă şi alţii şi aşa şi pe dincolo. Aşa că, drag cititor, te rog să nu faci rabat de beţigaşe chiar dacă (teoretic) nu-s pe banii tăi (practic sunt calculate minimal în preţul produsului probat/cumpărat). Altfel te trezeşti cu astfel de lame-eri care nu ştiu decât una şi bună.

De câte ori juniorul doarme, am auzenii că s-a trezit şi plânge. Aşa că verific periodic mogâldeaţa din pat.

Mai voiam să zic ceva, dar am primit între timp o vizită şi am uitat.

Bâz bâz

Cred că lui LS i se pregăteşte primul dinte. Îi simt vârful ascuţit la palparea gingiei. Unii ne-au urat distracţie plăcută, până acum nu pare aşa grav. Nu ştiu dacă tăvălelile prin pat, frichinelile şi datul inevitabil cu capul de tăblia patului şi postúrile încârligate în care adoarme au vreo legătură. Înainte de a face în sfârşit năniţă se ridică de cel puţin 15 ori în picioare la bară. Sau stă acolo până începe scandalul. Totul este astfel superinteresant.

Cum am luat eu permisul de conducere

(* am băgat intensiv vreo 26 de ore de conducere în 20 de zile, noroc că am schimbat şcoala)
* evident că eram obo 
* vremea a fost superok: nici soare orbitor, nici ploaie
* am aşteptat circa 2 ore jumate până mi-a venit rândul (s-au lălăit şi nu m-au anunţat din timp)

* când am pornit am uitat să eliberez frâna de mână
* m-am oprit la primul semafor (era pe verde) cu săgeată verde la dreapta pe plăcuţă (era nevoie doar la roşu), iar instructorul m-a rugat să nu inventez reguli noi :D
* pe autostradă examinatorul m-a rugat de 3 ori să dau gaz (a merge încet e superpericulos)
* tot examinatorul m-a rugat la un moment dat să păstrez distanţa corespunzătoare faţă de maşina din faţă
* la o intersecţie din cartier mi-a murit motorul (uitasem să schimb într-a-ntâia şi am recunoscut pe loc greşeala)
* în parcare am parcat maşina un pic strâmb

 dar

* cred că a fost suficient de bine şi, mai ales,
* am avut un examinator binecrescut şi amabil
* pe care l-a ţinut instructorul de vorbă
* aşa că m-am relaxat (eu, sfincterele nu)

Yuhuuu

De azi am permis de conducere la purtator. Finally. :D

8 luni

LS a împlinit alaltăieri opt luniţe. De ieri repetă oficial o silabă (ceva de genul bea-bea-bea), iar de astăzi se ridică singur în picioare ţinându-se de beţele de la pat/ţarc. În rest mă miţăie la cap (un fel de râsu`-plânsu` simultan) ca un mic terorist ce e sau, dimpotrivă, e foarte cuminţel. Cred că a intrat în ceea ce se numeşte angoasa lunii a 8-a. În fine...

Fleacuri

Cutăriţă a ciupit-o (de fund) pe cutăriţa. Aşa ar arăta o frază standard la ştirile noi din cartea cu feţe. Ce bine că ea rămâne (speră unii) privată. Dacă s-ar vedea câte pete vineţii am colecţionat deja... By the way, aş scrie o poezioară care ar începe aşa: Îmi place când mă ciupeşti. Nu ştiu însă cum continuă. Mi-am pierdut orice urmă de antrenament.

Lui R îi place să desfacă de fiecare dată ambalaje noi. Mie îmi place să scap mai întâi de alea vechi. Deci tot ce e de terminat, de consumat, de golit e un muss urgent.