LS a împlinit alaltăieri opt luniţe. De ieri repetă oficial o silabă (ceva de genul
bea-bea-bea), iar de astăzi se ridică singur în picioare ţinându-se de beţele de la pat/ţarc. În rest mă miţăie la cap (un fel de râsu`-plânsu` simultan) ca un mic terorist ce e sau, dimpotrivă, e foarte cuminţel. Cred că a intrat în ceea ce se numeşte angoasa lunii a 8-a. În fine...