Aş putea, în schimb, să povestesc la nesfârşit despre aventurile mele prin magazin. Am o sursă inepuizabilă de specimene care ne vizitează. Tind să generalizez şi să le aşez în categorii. N-am terminat cu ele atunci când m-am apucat să le descriu acum ceva timp. Îi iubesc pe nespălaţi, aşa numiţii beneficiari de Hartz 4 (adică şomerii, ăia care freacă menta pe-acasă din diverse motive pe banii plătitorilor de impozite ca mine şi le convine) care au mulţi copii, care vin să scormonească soldurile şi îmi put la propriu la casă, îi iubesc pe senilii demenţi evadaţi de la Altenheim între orele de masă, plictisiţi de rutină şi refuzând păcăleala cu somnul de la amiază, îi iubesc pe copiii care aleargă pe culoare şi flitzăie, neglijaţi de părinţi, mingiile din spate, dar mai ales îi iubesc pe clienţii care vin în ultimele dooj de minute înainte de închidere. Cu excepţia celor care chiar au nevoie urgentă de ceva în ultimul moment, ceea se întâmplă foarte rar, oamenii aceştia chiar n-au ce face acasă. Se satură la masa de seară şi îşi scot burţile la plimbare. Nu caută nimic deosebit, ci doar ne încurcă pe noi, fiindcă am uitat cândva să zic că avem o groază de lucruri afară pe care le scoatem zi de zi din îngustimea culoarelor, iar seara le aducem înapoi înăuntru. Unii vin din ambiţie la ore din-astea, cred că au învăţat că ne enervează. Sunt mai mereu aceleaşi persoane. N-am milă cu ele.
În fine...E minunat să ştii că parfumul tău sălăşuieşte pe o perină, că e îndrăgit şi purtat cu sine în eşarfa de la gât, astea sunt micile mari bucurii pentru şi prin care exist. Şi ca să completez, mi-am (mai) luat astăzi, o să râzi (D a tresărit oarecum şocat) patru (hai că nu-s multe) eşarfe noi. Eram chitită pe ele de câteva zile. Desigur, sunt foarte încântată de ele.
