Cred că sunt într-o perioadă neutrală (cum zice D). Nu neapărat că nu mi se întâmplă nimic deosebit, fiindcă de întâmplat se întâmplă zilnic mărunţişuri mai mărunte sau mai semnificante, ci doar că trec toate pe lângă mine fără să lase urme. Despre stările agitaţie şi de pripeală nu discut. Alea mă caracterizează până la ultimul fir de păr. Un fel de Cristina + Hektik = Liebe. Şi zic. Acum câteva zile mi s-a oferit să muncesc pe varianta Festkraft, adică fulltime, am rumegat destul de repede şi am hotărât să refuz, fiindcă este exploatare curată. Timpul meu liber, exclusiv pentru mine, de care am nevoie ca de aer, dispare cu o ştersătură de burete. Pentru asta, cu clasa mea de impozitare nu câştig mare lucru în plus. Doar fiindcă n-au oameni? Păi se întreabă şi ei de ce? N-au nevoie. Pe cine interesează? Pentru ce mă agit eu acum? Deci nu.
Am atâtea lucruri de făcut. Aş mai da o tură (de muncă, desigur) prin grădină. E plină de bălării. Vara în Germania e ca... în Germania. Relativ răcoroasă, ploioasă, indecisă, enervantă. Chestie de noroc dacă ai timp/dispoziţie/altele şi să te nimereşti pe vreme bună afară la comuniunea cu natura (mamă, ce exprimare pe capul meu :P).
Am dat de o groază de comori cu muzici. Nici nu ştiu unde să-mi bag nasul mai repede. Am peste 10000 de bookmarkuri în browser, fiindcă ştiu că nu am timp şi le amân. Asupra multora dintre ele nu revin niciodată.
Am început să strâng filme. Legal. Le cumpăr cu diverse ocazii. Alese intuitiv. S mi-ar fi dat parola de la sursa lui, însă a renunţat săracul când speriata de mine (asta e influenţă de la D) a dat de înţeles că nu se bagă pe share din motive sigure.
Fiindcă neamurile n-au mai trecut pe la noi de dinainte să spargem, D s-a gândit să-i cheme astăzi să le-arate. Aşa că am renunţat la ziua mea de dormit pe săturate (care e în genere duminica, fiindcă nu am nimic special de făcut) şi m-am apucat de copt prăjituri. Cumpărasem deja fructe pentru ele. Ar fi fost păcat. Reţete sunt atât de multe şi de ingenioase şi foarte bune, nu înţeleg de ce cofetăriile se limitează de cele mai multe ori la standarde. Azi n-am vrut prăjituri de la cofetărie. L-am pus pe D la treabă: mi-a scos sâmburii la cireşe, mi-a curăţat coacăzele, mi-a spălat vasele, mi-a făcut baltă în bucătărie, mi-a stropit pereţii de apă, era cât pe ce să se ardă la cuptor. Nu ştiu de ce, dar ori de câte ori îmi stă prin preajmă când bubulinăresc, mă agit, vărs diverse, răstorn, trântesc, nu-mi ies aluaturile, mă umplu de făină, uit ingrediente, şpriţuiesc pe perdele, azi am spart un castron de plastic, era favoritul meu şi evident mă enervez şi înjur ca la uşa cortului. Norocul lui D că m-a învăţat cum sunt.
Mă bucur foarte mult că vederea mea a ajuns, deşi în sinea ei pare un nimic, e o ilustrată şi atât. Dar pe ea sunt gânduri bune, o parte din mine cu siguranţă. Îmi face mie nespus de mult bine că mă împart astfel.
Luna asta, dacă nu vine cineva nou în locul colegei care a plecat, iar am nişte maraton de făcut. Gata, trecu şi vara. Mâine-poimâine vine iar Crăciunul şi n-am nici-un chef de el, fiindcă nu mai are farmecul de altădată, cel de acasă.
Poze:
 |
| Acasa (Iunie - Iulie 2009) |
 |
| Frankfurt - Hann.Münden - Göttingen (Iunie - Iulie 2009) |
