.

Ma intreb daca e chiar necesar sa te stresez cu vaicarelile mele, dar in fond si la urma urmei acesta e un spatiu in care pot sa ma manifest, sa ma bucur sau sa-mi vars amarul. Momentan nu pot spune decat ca m-am cam saturat. Si tot eu ma intreb daca sunt si sigura de asta. Ma ajunge un fel de lehamite. Toata povestea asta e cusuta cu ata alba. Mi-e lehamite de cat de putina minte pot sa am. De frustrarea cu care trebuie sa traiesc. Si nu pot face mai mult decat trebuie. As vrea, din punctul asta de vedere, sa dispar. Week-end-ul asta e bun si nu e. Cand naiba trece tot acest timp? Ma simt eupizata. Cum as putea sa dispar?