Cine îşi poartă capul în nori schimbă o geantă cu alta şi uită abonamentul de călătorii acasă. Cine e cu capul în nori are noroc şi găseşte câţiva gologani în portemonnais şi îşi cumpără ca fraierul bilet.
Azi am fost înceată. A gândi pe jumătate, a fi aiurit, a fi pripit. Am visat în sfârşit ceea ce niciodată nici măcar în vis nu m-aş fi aşteptat să trăiesc. M-a obsedat toată ziua şi mă va mai obseda şi mâine. Nu povestesc. Ţin totul în mine ca pe un galben preţios ascuns în sân. E atât de ciudat de confortabil şi de plăcut sentimentul ăsta de frustrare... Mă regăsesc pe mine cea de astă toamnă.
Şi eu... Şi eu.
Obsesia în continuare.
