Vreme de stat acasă

Treaba stă cam aşa: Plouă mărunţel, nu-i prea frig. Un pic de curăţenie am făcut, am aruncat gunoiul, am aruncat deşeurile din sticlă şi hartie în containerele corespunzătoare (ca o bună cetăţeană binecrescută ce sunt, mă rog, firavă şi cu niscaiva colăcei pe burtică, da' se aprobă), am luat rufele de la uscat (cam multe o dată de am făcut febră musculară la un braţ, fiindcă n-am vrut să fac decât un drum până-n pod ca să nu dau nas în nas cu vecinul pe care ultima dată l-am salutat cam acră şi obraznică ;))) şi mi-am inspectat lalelele negre plantate astă toamnă. Cam leneşe ele, credeam că mă fraieresc, că mă lasă cu buza umflată, dar uite, le văd vârfuşoarele lor de săbiuţe. Şi tot în grădină, prin spate pe-acolo stau binemersi mănunchiuri de ghiocei şi de brânduşe. Am şi eu câteva în ghiveci, tot aştept să se hotărască a înflori. Prima şarjă (alea de anul trecut pe care le-am scos şi replantat) m-a păcălit. S-au şi uscat. :)) Şi eu aştept acum ca o ghiocea să vină şi să mă culeagă căutătorul care se-arată mâine în zori. Nu degeaba l-am "stresat" zilele astea să vină. Şi nu mă îndoiesc că-i place şi că vrea să vină, deşi îmi imaginez numai tâmpenii în care tind să cred. Xezala mîn a bedew... Încă nu ştiu sigur ce înseamnă, dar aflu eu. :P

Raţionamente, gânduri bune

Dacă stau bine să mă gândesc la rece, îi dau dreptate în cele mai multe privinţe, mai ales că anumite lucruri ne-am hotarât să le lăsăm aşa, iar noi să ne mişcăm discret pe lângă ele. Ştiu că sunt defel nerăbdătoare şi neîncrezătoare, că îmi asum prea multe riscuri, că insist uneori prea mult, că mi-e teamă de pierdere dacă fac ceva împotrivă, deşi ştiu bine că refuzul e ca un elastic pe care îl încordez şi îi dau drumul. Aşa se joacă el cu mine. De fapt aşa face şi dintr-un oarecare respect (pe care încă nu-l înţeleg). Din mai multe motive dependente de el, de locul în care suntem sau poate chiar şi de mine (încă nu m-am convins că nu-i aşa, doar am spus că-s neîncrezătoare :P ) mi se oferă cu linguriţa. Însă ştiu acum. Tot mai mult. Dă mereu cu plus. Îmi e de-ajuns când îmi amintesc cum priveşte în urmă îndepărtându-se.



Dansul acesta am să-l exersez cu o tamburină sau cu un văl. Cine ştie, poate că mi-l fac spectator... ;)
Z, çawanî?

S mi-a dat un album întreg şi m-am îndrăgostit imediat de el (de album). Din păcate cu el s-a cam rupt filmul. Am sporovăit o vreme mult, aproape neîntrerupt. Am presimţit că asta se va întâmpla la un moment dat. Îmi e în continuare drag, dar cred că (deşi sunt imposibilă uneori şi nu pot înţelege anumite aspecte) e mai bine să mai şi tăcem... Nu de tot, desigur. Ştiu că jumătăţile de măsură sunt nemulţumitoare, dar ce pot să fac? Să nu fiu cârcotaşă, da... :)

De ascultat: Faltriqueira

Gata

Asta fuse şi se duse. Aproape că mi-a intrat în sânge. A fost relativ uşor, relaxant, dar şi un pic aducător de trac. La partea cu auzitul cred că am mai scrântit-o pe ici pe colo, deh sunt fudulă de urechi sau îndrăgostită cum a ţinut o colegă să mă testeze... Na ja ce aş fi putut spune? Iar la oral ne-au dat afară fiindcă nu mai conteneam vorbind. Noroc că am avut un partener cât de cât cu Ahnung (adică unul care mai ştie şi el câte ceva). Între timp l-am vizitat şi pe Dr Bo la un ceai. :p Şi coada de peşte nu prea e, când există încredere.

Un bonus

... pe care nu l-am putut încărca aseară:

Richie Sambora - One light burning e una dintre piesele mele favorite.

Şi recuperate de pe fostul meu blog:

Hari Mata Hari - Lejla

Chris Isaak - There she goes

Travis - Dear Diary

Recomandare: a li se cumpăra albumele!

Despre anumite vesti

Răsfoiesc şi eu ziarele româneşti (virtual, desigur) ca orice Ausländeră (străină) interesată de noutăţi din ţara de origine. În nu ştiu ce ziar spune că a murit X (de exemplu, astăzi despre respectiva ANS, îi dau doar iniţialele, că nu ştiu cum i se scrie numele). În alt ziar aceeaşi ştire. Mai pe dup-amiază vine D şi zice: ştii? a murit ANS! Io: daa daa, ştiam... Mai pe seară apare şi tata declarativ pe scaip: ANS... Pe care nu l-am mai lăsat să continue. Şi-acu stau eu şi mă întreb ca o ignorantă ce sunt: cine e dragă şi asta? Deja mă scoate din sărite. A murit? Să fie sănătoasă!

Mâine cică am examen

Dar nu ştiu dacă mai fac ceva astăzi. De fapt am sporovăit cu motanul. Mi-ajunge. :)
Bineînţeles abia azi-noapte m-a apucat grija când am început să visez că ba am zgâriat foaia de examen cu creionul, ba am pierdut caietul. Am avut un somn agitat cu visuri ciudate.

Momentan...

... las cuvintele deoparte şi mă las şi pe mine...

The Corrs - One night

O carte pentru fiecare copil

Hai sa fac si eu astazi una bucata fapta buna. Macar atat...


bookblog.ro organizeaza in luna februarie o actiune de colectare si donatie de carte pentru copiii din orfelinate si centre de plasament din Bucuresti.

Daca ai acasa carti pentru copii si tineri (pana la 18 ani) - carti de povesti, de colorat, beletristica sau de specialitate (manuale scolare sau carti de nivel de scoala primara / liceu) - de care te poti desparti ca sa bucuri sufletul unui copil, SI TU POTI OFERI O CARTE !

Cartile se vor colecta:
Marti, 13.02.2007, intre orele 17:00 si 20:00, in ASE, Cladirea Comert (Mihai Eminescu), la parter.
Sambata, 17.02.2007, intre orele 11:00 si 14:00 in acelasi loc.

Daca ai multe carti trimite un email cu nume si numar de telefon la cartipentrucopii @ bookblog.ro pentru a discuta posibilitati de ridicare a cartilor, pina la data de 16.02.2007. Daca ai vrea sa ajuti dar nu ai carti pentru copii intreaba-ti prietenii sau macar povesteste-le de initiativa noastra.

Haideti sa ii ajutam sa viseze mai frumos!

Ieri

Am rămas gură-cască uitându-mă o emisiune pe arte.
Face parte din obiceiurile păgâne (care se numesc tradiţie) ale ocupanţilor Africii. Un obicei pe cât de vechi, pe-atât de mutilant şi absurd - tăierea împrejur a femeii (care de fapt, la momentul operaţiei, nu are drept de discernământ, nefiind decât un copil) - încă îşi mai bate joc cu bună ştiinţă (sau mai degrabă spus cu inconştienţă) de ceea ce înseamnă fiinţă umană şi mai ales femeie, aşa cum a fost ea lăsată pe pământ.
Motivul principal invocat ar fi o dovadă a fecioriei şi purităţii viitoarei mirese care se va chinui atât cu ocazia fiziologicelor procese de micţiune, eliminare a menstrei, naştere etc cât şi cu ocazia dezvirginării care va fi un adevărat calvar pentru proaspeţii căsătoriţi (poate dura şi câte o săptămână sau are nevoie chiar de intervenţia medicului, deci se-ajunge iar la un fel de tăiere), din pricina extrem de proastei cutume de a şi astupa prin diverse procedee de coasere a locului tăiat şi lăsat descoperit.
S-ar fi crezut o vreme (mult, puţin, cine mai ştie) că acest obicei de a elimina dreptul la plăcere din punct de vedere sexual al femeii îşi are de fapt origine în islam, că are la bază precepte din Coran, pe care "maestrele" tăietorese (dotate cu instrumentar improvizat din lame de ras sau mai ştiu eu ce alte cuţitaşe ruginite) nici măcar nu ştiu să-l citească, dovadă fiind poziţia sfintei cărţi total incomodă pentru citit în mâinile unei posesoare.
În urma unei conferinţe de anul trecut de la Cairo a autorităţilor religioase din zona Africii, ocazie cu care li s-a proiectat mai marilor un documentar şocant despre excizie şi despre sechelizarea unei fetiţe, au stabilit că islamul n-are nici-o treabă cu această afacere.
O mână de oameni se luptă acum deja de câţiva ani prin satele Africii să convingă prostimea de inutilitatea acestui act. Dacă nu mă înşel a şi fost interzis, deşi nu cred că există încă legislaţie solidă în acest sens.

Stană de piatră

Ochii care nu se văd... Continuarea s-ar putea adeveri, dacă aş mai aştepta o săptămână - două. Te am în minte, dar uite că te ştergi încet, încet. Mă plictisesc îngrozitor fără tine, dar mi-e şi bine în acelaşi timp. Ich brauche Ruhe ar însemna de fapt Ich werde dich vergessen. Şi nu are legătură cu voinţa mea, ci cu timpul care m-a clădit din pietricele şi m-a transformat în ditamai muntele. E de vină încercarea de sâmbătă sau pur şi simplu mi-a venit mintea la cap? Nu-i nimic, o să mi-o pierd iarăşi peste două zile când o să mă întâlnesc iarăşi cu un motan cu ochi de tăciune. Şi aşa îmi mai place... Ţi-am scris o scrisoare pe limba noastră, dar n-ai cum s-o găseşti. Mai bine să n-o citeşti. Voiam să fac un exerciţiu şi nu prea mi-a ieşit. Ce aiurea, când n-ai nici-o idee. Să fie ăsta un semn? Ce fel de semn?
Schön lernen, îmi transmitea ieri dr. Bo. Cum adică să înveţi frumos? Ce aş mai putea învăţa acum? Dar lasă, că scăpăm noi. Şi poate ne-om vedea şi mai des... Amin

LE - Dar uite ca tu nu ma lasi sa te uit... :)

223

E numărul de ordine şi fără importanţă al acestei însemnări. 6 februarie e o zi la fel de banală cu accente de primăvară. Un verişor ignorant mă caută şi mă întreabă ce mai e pe-aici. Eu zic bine, ce să fie, toate bune. Mai am 3 spre 4 zile. M-am apucat de recapitulări, deşi e altfel decât cum mi-am imaginat acum ceva timp (sperasem că voi fi terminat de "mâncat" şi restul de cărticele roşii aduse de-acasă). Noroc că nu-mi fac griji. Încă nu mă înspăimântă examenul. Ştiu doar că am acolo o inimuţă tandră care îmi dă curaj şi căreia o să-i ofer grijulie un creion şi o juma' din guma mea, pe care o s-o scrutez cu privirea din când în când şi cu care o să comunic în gând şi cu care o să fug dup-aceea. Acum am mâinile reci. Le-aştept pe-ale lui să mi le încălzească. Mai sunt 3 zile pân-atunci.

Tot de-ale eurovizionului

Ah, ce ma bucur!!! I-au dat afara pe-alde Moga. Ionut Ungureanu, mai ai o sansa! :)

De-ale eurovizionului

Nu am privit semifinalele, desi as fi putut cauta stream-ul transmisiei pe net. Am apucat sa ascult o data lista de piese din site-ul tvr, care acum nu mai stiu daca e disponibila, am descarcat ce mi-a placut si dintre toate mi-a ramas in minte una singura. Fara discutie si fara scandaluri si altele, cea mai inspirata a fost aceasta. Nu stiu daca ar fi mers neaparat in concursul ala aiurit, dar... Exista un dar.

Huh

Scapai si de data asta. Prajiturile mi-au iesit bune. Am fost gata la timp. Sper sa fi plecat multumiti (incantati) asa cum au declarat. La sfarsit am cam dat-o-n bara cand am vrut sa ofer niste chiflutze pe post de sandwich (pe care le-am semicopt) cu diverse la alegere si cand am constatat ca nu mai am farfurii. Mda. Oameni multi, spatiu putin, baiat aiurit cu care nu ma pot sincroniza de nici-un fel. El face totul asa cum ii suna lui bine in cap, ca si cum ar trai in lumea lui. El adopta extrem de tardiv obiceiuri de-ale mele pe care le abandonasem deja. O matusa alergica (chiar si numai la gandul ca...) careia nu prea am ce sa-i fac. Noroc cu o alta care m-a ajutat cu vreo doua prajituri. Altfel (tocmai am auzit) ar fi fost in stare sa ma acuze ca mi-am batut joc de ea cu ceva care nu face parte din regimul ei. Deja incepuse sa stranute dinainte sa guste. Deh, e neurodermitica (cam multi d-astia pe-aci...) si cam scandalagioaica pe deasupra.

Und sonst, tu me manque, Z... Noch 5 Tage bis dann...

Despre ieri

Doamne, ce-i mai place sa se joace... Sa strecoare neliniste in mine si eu sa pun botul invartind obsesiv lingurita in cana cu ceai. Sa se aseze in sfarsit alaturi, dupa ce a zabovit privindu-ma fiindca nu ma mai vazuse de mult si ii era dor. Sa se lipeasca, motanul de el, sa-mi ia o mana si eu sa raman bosumflata si el sa insiste, ducandu-si buzele pe dupa urechea dreapta. Sa ma puna sa aleg 1 sau 2 si sa plecam undeva sa ne ascundem. Sa nu ne mai saturam unul de altul. Mai e o saptamana. Ez ji te hezdikim. Acum stiu ce inseamna, mein Glühendekohlenaugenkatter.