Raţionamente, gânduri bune

Dacă stau bine să mă gândesc la rece, îi dau dreptate în cele mai multe privinţe, mai ales că anumite lucruri ne-am hotarât să le lăsăm aşa, iar noi să ne mişcăm discret pe lângă ele. Ştiu că sunt defel nerăbdătoare şi neîncrezătoare, că îmi asum prea multe riscuri, că insist uneori prea mult, că mi-e teamă de pierdere dacă fac ceva împotrivă, deşi ştiu bine că refuzul e ca un elastic pe care îl încordez şi îi dau drumul. Aşa se joacă el cu mine. De fapt aşa face şi dintr-un oarecare respect (pe care încă nu-l înţeleg). Din mai multe motive dependente de el, de locul în care suntem sau poate chiar şi de mine (încă nu m-am convins că nu-i aşa, doar am spus că-s neîncrezătoare :P ) mi se oferă cu linguriţa. Însă ştiu acum. Tot mai mult. Dă mereu cu plus. Îmi e de-ajuns când îmi amintesc cum priveşte în urmă îndepărtându-se.



Dansul acesta am să-l exersez cu o tamburină sau cu un văl. Cine ştie, poate că mi-l fac spectator... ;)
Z, çawanî?

S mi-a dat un album întreg şi m-am îndrăgostit imediat de el (de album). Din păcate cu el s-a cam rupt filmul. Am sporovăit o vreme mult, aproape neîntrerupt. Am presimţit că asta se va întâmpla la un moment dat. Îmi e în continuare drag, dar cred că (deşi sunt imposibilă uneori şi nu pot înţelege anumite aspecte) e mai bine să mai şi tăcem... Nu de tot, desigur. Ştiu că jumătăţile de măsură sunt nemulţumitoare, dar ce pot să fac? Să nu fiu cârcotaşă, da... :)

De ascultat: Faltriqueira