Ochii care nu se văd... Continuarea s-ar putea adeveri, dacă aş mai aştepta o săptămână - două. Te am în minte, dar uite că te ştergi încet, încet. Mă plictisesc îngrozitor fără tine, dar mi-e şi bine în acelaşi timp. Ich brauche Ruhe ar însemna de fapt Ich werde dich vergessen. Şi nu are legătură cu voinţa mea, ci cu timpul care m-a clădit din pietricele şi m-a transformat în ditamai muntele. E de vină încercarea de sâmbătă sau pur şi simplu mi-a venit mintea la cap? Nu-i nimic, o să mi-o pierd iarăşi peste două zile când o să mă întâlnesc iarăşi cu un motan cu ochi de tăciune. Şi aşa îmi mai place... Ţi-am scris o scrisoare pe limba noastră, dar n-ai cum s-o găseşti. Mai bine să n-o citeşti. Voiam să fac un exerciţiu şi nu prea mi-a ieşit. Ce aiurea, când n-ai nici-o idee. Să fie ăsta un semn? Ce fel de semn?
Schön lernen, îmi transmitea ieri dr. Bo. Cum adică să înveţi frumos? Ce aş mai putea învăţa acum? Dar lasă, că scăpăm noi. Şi poate ne-om vedea şi mai des... Amin
LE - Dar uite ca tu nu ma lasi sa te uit... :)
