Fara titlu

Toate in ordine. Acum ca stiu ca au ajuns bine (am si vorbit) am reusit sa mai scap cat de cat de senzatia de pustiu si de prea multa liniste de care m-am izbit la intrarea in casa. Pare ca m-am obisnuit cu ei aici. Nu imi vine sa cred cat de rece am putut fi azi dimineata la luatul de ramas bun. Nu ma intelege gresit, nu sunt goala pe dinauntru, cum imi "este" casa acum, ci doar imi este extrem de greu sa las la suprafata sentimentalisme specifice, de exemplu, acestei despartiri. M-a mustrat constiinta (si tot degeaba) in timp ce stateam cu un nod pus undeva in piept (acum se imbarcheaza, acum decoleaza, acum zboara, acum trebuie sa fi ajuns) pana in momentul in care m-au sunat sa isi anunte sosirea acasa fara probleme. Dar stiu eu ca ma inteleg si ne linisteste si decizia foarte recenta de a calatori in Romania in vacanta de iarna.