Nimic

As vrea sa iau pe cineva de mana (asa cu mi s-a intamplat odata), sa inchidem ochii si sa mergem undeva departe, si sa ma intrebe curios unde suntem acum? nu-mi da drumul la mana, fiindca ma pierd si eu sa spun suntem la Paris, undeva in turn, unde mai vrei sa te duc?

Sa ma ia apoi in brate, sa ma stranga la piept, sa-si puna fruntea pe a mea si sa-mi promita ca timpul va fi mai mult pentru noi. Sa ma puna sa inchid ochii si sa-mi strecoare un sarut pe obraz pe care sa-l port cu mine oriunde-as merge, ca pe-un talisman.

Sa tanjesc mereu dupa atingerea mainilor lui si sa prelungesc la nesfarsit asteptarea asta dulce si dureroasa pana intr-un anumit moment cand... nu stiu ce va mai fi...

As lasa totul scris pe-aceasta hartie. Dar nu mai stiu sa scriu.

Mai e o zi pana la sfarsitul anului

Anul acesta cred ca se va sfarsi intr-un mod banal. Nu stiu ce-i mai entuziasmeaza pe unii petrecerile de revelion cand sunt mereu aceleasi. Poate daca as ajunge intr-un club in care sa dansez toata noaptea salsa si alte dansuri de genul asta si sa ma invarte cineva incat sa nu mai stiu de mine... Sa nu mai stiu cand a trecut timpul, sa se faca dimineata si sa ma retrag spre casa pasind prin zapada proaspat cernuta si prin linistea de dupa nebunie.
Urmeaza acum o noua petrecere la cabana plapumioara.

Anul trecut pe vremea asta imi propuneam pentru anul asta:

1. sa imi fac programare la un doctor (stiu eu de care)
2. sa ma duc la dentist
3. sa ma duc la autoritatea pentru fortele de munca
4. sa iau germana mai in serios, ba chiar sa ma inscriu la un curs interactiv
5. sa citesc mult mai mult decat pana acum
6. sa ma orientez mai mult spre revistele (online) de cultura
7. sa merg mai des la teatru (deocamdata macar liric)
8. sa o vizitez pe vara-mea la Roma
9. sa mai ajung - cel tarziu de Pasti - si in Romania
10. sa-mi fac achizitie de panze mai mari si culori si sa creez panze pe care le-as putea comercializa pe ebay
11. sa fac ORDINE, CURATENIE si SPATIU in pivnita
12. sa-mi pun perdele si jaluzele la geam
13. sa-mi repar raftul din dulap
14. (nu depinde chiar de mine) sa termine D puzzle-ul ala urias, monoton si plictisitor de pe masa din bucatarie (sper sa nu prinda anul)

Daca ar fi sa fac un calcul din toate astea ar rezulta cam asa:

Anul asta m-am indragostit de doua ori, am facut un curs de germana, am fost la doctor, am ajuns in Ro, am pictat, dar n-am vandut, am pus perdele, dar jaluzele nu, in pivnita tot n-am facut curatenie, la fortele de munca n-am fost, raftul din dulap nu l-am reparat, puzzle-ul a fost terminat, reviste de cultura n-am citit, carti am citit, dar cam putine, la Roma n-am ajuns.
Anul viitor vreau sa slabesc.

Si da, sa nu uit sa-mi urez si sa-ti urez si tie, cititorule, einen guten Rutsch in 2007! (adica sa-ti fie alunecarea usoara!)

Hai ca am facut(-)o varza...

...

Mi-am bagat nasul in insemnarile lui. Nu stiu de ce credeam ca nu exista si nu vor fi existat vreodata. Si ma vad printre ele. Rar (cred ca niciodata mai degraba) s-a intamplat sa ma vad in niste randuri si sa ma recunosc. Ceva in mine se rupe incontinuu. Ma simt legata de maini si de picioare si nu pot face nimic sa-i sterg tristetea aia de pe frunte.

...

Am adormit foarte tarziu. Nu stiu daca mi-era somn sau nu. In casa era deja liniste (aproape) deplina, doar usile de la dormitor si de la baie se mai deschideau din cand in cand.
Cuvintele oricat de multe ar fi, tot nu sunt suficiente. Mi-am pus castile pe urechi si m-am jucat cu umbrele propriilor maini in mica luminita proiectata de player pe pereti. Ceva in mine se rupsese si durea. Ceva in mine stralucea de un fel de fericire care imi accentua bataile de cord. Un gand fatalist ar spune ca "uite, curand mor intr-un mod facil, fiindca uit pur si simplu sa mai respir". Era destul de frig. As fi putut sa ma cuibaresc mai mult langa trupul acela care radia o caldura uimitoare, dar tremura din toate incheieturile. Dar ceva in mine sau poate de-acolo de sus nu a lasat anumite lucruri sa se intample. Nu pot sa-mi dau seama. Si inca ma intreb daca poate a fost mai bine asa. Poate ca da. Am senzatia ca imbratisarea stangace pe care i-am dat-o in vazul tuturor (invizibili pentru noi) a fost prea scurta. I-am dat un suvenir prin care m-am reprezentat pe mine. Poate ii pune numele meu, chiar si numai din primele trei litere. Acela i s-ar potrivi...

Azi

A fost o zi tare interesanta. Am sporovait pret de mai multe ore cu un prieten care a batut cale lunga pana la Bucuresti ca sa ma intalneasca. Bine te-am cunoscut, S!
Cand am ajuns acasa aveam o musafira surpriza. Exact pe una din persoanele de care nu prea aveam chef. Bineinteles ca ne-a invitat sa mergem zilele astea pe la ea. Am impins-o pe saptamana viitoare. Sper sa scap si sa nu ma duc. Cam dupa ce-a plecat m-am ales cu o durere insistenta de cap. Nu stiu exact din ce cauza. Cert este ca astazi am dat foarte mult din mine. Se poate explica printr-o oarecare epuizare de energie sau, cine stie? (desi nu cred, nu vreau sa cred in asa ceva), m-o fi deochiat tantia, ca tare s-a mai mirat de mine.
Iar D s-a intalnit (tot azi) iar cu stafia. ;))

Blog meeting

Craciunul e zi de plictiseala. Ce altceva poti face de Craciun in afara de a manca, a bea, a sporovai (daca ai cu cine) si de a freca menta? Asa ca aseara am pus-o de intalnire. Dar Craciunul e si o zi in care lenea se cuconeste mai acatarii sau apar ceva probleme de sanatate sau alte evenimente nepravazute. Asa ca din 15 oameni care si-au exprima dorinta de-a bea o bere (sau mai multe) impreuna, nu mai venira decat cel mult jumatate. Si uite-asa cantau suflatorii si berea noastra galgaia pe gatleje-n jos, si uite-asa a baut Cristinica noastra un numar record de 4 halbe in urma carora, norocul ei, nu s-a ales decat cu un vertij usor pe care l-a anihilat in drum spre casa luand-o la pas vioi. Astazi cica ar urma o vizita la prietena mamei cea grasa si recent maritata. Bleah!

Froehliche Meihnachten

Craciunul e o mare gogoasa. Nu ca nu stiam deja. Si mai trebuie sa suport si un munte de prostie prin preajma pret de inca vreo doua zile...

Gata am ajuns

Hi hi. Imi ziceam ca stau departe de computer zilele astea. Da ce? Crezi ca scapi de mine? Timp am inca suficient si de pierdut vremea pe net. Pacat ca n-am feedreader-ul instalat ca m-apucam de citit si bloguri. In fine, am ajuns ieri fara probleme. Ma simt de parca as fi plecat alaltaieri din Bucuresti si m-as fi intors astazi. Sau de parca statul asta in Germania (8 luni sunt de la ultima calatorie) ar fi fost un vis peste noapte. Nu gasesc nimic schimbat. Nici macar coada de o ora de la posta si corconeala angajatilor si dezordinea de-acolo si crizele de nervi ale unor clienti nerabdatori cu care m-am confruntat astazi cand m-am dus sa ridic aproape 8 kg de carti. Bine ca au ajuns si comenzile mele. In rest, parca simt nevoia inca sa nu ma vad cu nimeni. Trebuie sa ma readaptez. Asta e ciudatenia. Paradoxul. M-a sunat si S. Neasteptat. Credeam ca iar a disparut. Si ar mai fi un lucru. Dar... nu mai pot sa spun... E ceva frumos oricum. Un vis.

Bunatati

A auzit cineva de Husky Rescue?



Dar de A Hawk And a Hacksaw? Astia cica s-ar fi inspirat de prin muzica balcanica si mai precis de pe la Fanfare Ciocarlia. Aici e un link catre my space-ul lor cu sample-uri.

Tot misto gasesc si The Guggenheim Grotto.

Iar eu caut innebunita melodia completa din genericul de la Heidi (desenele animate), si o vreau in germana. Uh si am uitat cum le cheama pe gagicile alea doua care-l canta. Dar lasa ca-mi amintesc eu.
Gata am aflat: Gitti si Erika.

Bai

Deci, sa fie clar, poimaine vin. Cum unde? In tara. Concret, 21 decembrie-7 ianuarie (minus cele doua zile de calatorie) e timp de huzurit si probabil si de batut strazile Bucurestiului. Cica se coace o intalnire. Io de-aia le-am zis alor mei sa nu mai anunte pe nimeni. Ca sa am timp sa ma vad cu voi. Si as vrea sa vad in special pe Radu, pe Departea (ca lasa si ea Londra de-o parte zilele astea), pe Aprilitza (care deja planuiesc ei ceva), pe Ioana, pe Silviu, pe Adelina care, draga de ea, mi-a cumparat o carticica si cati si mai cati (sa nu se supere daca nu le dau numele, ma gandesc si la ei). Si ar mai fi o persoana care e posibil sa bata cale lunga si sa ma intalneasca in carne si oase. Tare mi-ar placea sa vii, te stii tu! Sooo, i can't waaaait! :D :D :D

Veste buna?

Aici visul frumos se intrerupe. Taietura de film la montaj. Din acest moment binefacatorul, pasarea ce alba, fulg de nea, raza de luna, roniya heyvê, ochi de taciune devin eroii unei povesti frumoase, dar absurde, care probabil ca nu va sta niciodata pe hartie. Buna dimineata...

Nerabdare

Cine se plange de ziua de luni? Mie mai odioasa imi pare seara de duminica. E fie prea liniste, e plictis, calcat de rufe (nu la mine, dar mi-o amintesc pe mama), e baie, e curatat si vopsit de unghii (tot mama), e lustruit de pantofi, e fie un program oribil la tv, e intuneric in casa.
De data asta, duminica ma incanta numai cand ma gandesc ca numai o noapte ma desparte de... si desi initial credeam ca gata, mi-am atins telul, radiez si-mi trece, sunt tot mai nervoasa. Ce mai fac maine Dumnezeu stie...

Cum te vad eu pe tine, Zaza

M-am capatuit cu o tema pentru acasa. Zaza a fost draguta si mai mult decat inspirata in modul in care si-a imaginat cum am arata noi, posesorii de bloguri prin care-si mai baga nasul. Pe tine, Zaza, draga, eu te vad nu ca pe o persoana, ci ca pe un obiect. Acela ar putea fi o lada veche de zestre. Si nu una oarecare, ci una pictata pe toate fetele, cu o paleta larga si armonizata de culori, cu flori, frize si figuri omenesti, o lada in care se ascund tot felul de minunatii, de tabuuri, de secrete pe care le tot rascolesti si nu se mai termina, o lada din care iese un parfum suav pastrat de zeci de ani printre obiectele pe care le contine si pe care il lasi acolo de fiecare data cand zavorasti lada la loc. As vrea uneori sa fiu ca tine, sa am vocabularul tau atat de vast, dar si sa pot intelege tot ceea ce spui. Insa raman complicata in felul meu. Iar tu mereu o surpriza. :)

Pozele apartin atti.info si ornamentica.ro

Nici-o continuare a nici-unei povesti

Un ravas, un obiect nepotrivit, un moment nepotrivit. Un pic de nervozitate. Binefacatorul hotari cu o mare indoiala sa-l refuze. Si-l dorea atat de mult ca pe un lucru pretios, dar era legat de maini, nu-l putea primi. Intr-o buna zi pasarea gasi intredeschisa usita coliviei. Cel al carui gand se-nlantuia cu al ei o astepta nerabdator si nervos intr-o parcare. Desi lasase in urma lui o parte din indoiala, aceea ca e posibil si sa nu mai apara. Un drum cu fosnete de frunze si cu cai si un soare sprijinindu-se pe-o geana. Ramai si uita-te la soare. Dupa un timp vei vedea dincolo de el. Ei se uitau la soare. Soarele se uita la ei. Du strahlst. Stralucesti. Proiectia razelor lui pe retina imprastia puncte galbene in calea evadatilor. Acum sunt orb. Hai te conduc eu. Inca mai pot sa zbor. Pe drumul inapoi timpul o va lua la goana.
Ti-e frig. Da-mi o mana. I-a dat o mana. La el in buzunar era delir. Ceva imperceptibil o atragea pe fulg de nea inapoi in colivie. Nu cred, totusi din dragoste nu se poate muri.

Insemnare cu nervisori

In seara asta o sa ma dezbrac de statutul de doamna si femeie cu maniere si injur ca la usa cortului. Cam des in ultima vreme. Nu e prima oara cand spun ca m-am saturat. As vrea sa se termine totul mai repede si sa ma intorc la linistea aia plictisitoare si apoi s-o iau iar cu drama de la capat. Iar dupa ce se va termina presimt ca nu va mai fi nimic. Ce naspa, sa-mi bag picioarele. Mi-ar prinde mai bine daca as face pe nebuna si as incalca toate canoanele? Frustrarea ar fi in orice caz aceeasi. A naibii de treaba!... Si nu mai pot vorbi cu nimeni despre asta, fiindca orisicat m-ar asculta si poate si intelege, nu m-ar putea ajuta cu nimic. Sper sa nu intrec masura.

Binefacatorul e tot mai abatut. Cearcane negre i s-au adapostit sub ochi. Se roaga incontinuu, iar ochii lui de taciune cauta mereu pamantul. Fulg de nea forteaza gratiile coliviei...

13 - zi cu noroc

Ia uite cum ma vede Zaza! Ma facuse curioasa. Ma intreb ce ar vedea unii oameni atat de interesant la mine, cand personal ma vad atat de stearsa, desi, tine mine!, asta nu este deloc parerea generala (sau mai bine zis completa) pe care o am despre mine. Uneori ma umflu atat de tare in pene, ca nu ma mai recunosc. Insa, jos palaria, draga Zaza, ai scos ce-i mai frumos din mine. Si cel mai mult imi doresc sa fii sincera (deh, am eu meteahna asta a neincrederii :P, sa nu trageti tovarasi!) si sa nu fi facut asta doar fiindca ti-am impartasit curiozitatea mea. Si ce poze ziceai ca ti-a aratat Aquiu? Alea din jurnalul foto? :*
Si o pup si pe Departe, ca si ea ma vede frumos.

Doo chestii

* Una ar fi Borat, pe care l-am vazut cu subtitrare - in germana, desigur - (hihi, Monica, or s-ajunga si la mine cautand subtitrari cu google, hihi, ce-o sa ma mai rad, ca nici aici n-or sa dea de ele) ca sa pot pricepe mai bine si in care m-a dezgustat 69le si in urma caruia m-am convins ca secventele cu romanii din promo tot cam alea sunt si in film (deci foarte putine). Dezamagire, ca ma asteptam la mai mult. In rest, e acelasi tip ca si in celelalte filmulete pe care le poti gasi pe youtube.
* A doua si mult mai importanta - am ajuns in sfarsit la expozitia colectiei Guggenheim la Hala federala de arta si la Kunstmuseum din Bonn. M-am delectat numai cu nume mari: Kandinski, Monet, Manet, Renoir, Chagall, Franz Marc, Van Gogh, Mondrian, Modigliani, Picasso, Braque, Gaugain, Magritte, Dali, Miro, Paul Klee, Cesanne, Alberto Giacometti (si altii) si cu cateva piese de Brancusi (puse la mare cinste) de care nu as fi avut poate niciodata ocazia sa ma bucur. A tresaltat pipota in mine de satisfactie. Chiar sunt impresionante. Si impresionanta este si averea acestor Guggenheim (nu am citit nimic despre ei, dar este clar) daca te gandesti ca au fost in stare sa achizitioneze atatea bunatati pentru o colectie proprie. Cu Kandinski, iar mi-e clar, erau prieteni. Oricum, au mult succes cu expozitia. Noi am ajuns pana-n pranz si era deja muzeul plin de scoleri, de babaciuni si de ghizi cu microfon. Imagineaza-ti cum e la sfarsit de saptamana.
A, si mi-am luat in sfarsit catalogul de la expozitia permanenta a lui August Macke si a expresionistilor de pe Rhein, pe care o vazusem anul trecut in Kunstmuseum, ca sa am colectia completa (si tot nu o am, ca de la Kandinsky acum doi ani tot cu mana goala am plecat, deci no souvenir). Tot cu aceasta ocazie ne-am rupt picioarele si prin targul de Craciun din Bonn din care am umplut sarsanalele cu ceva surprize pentru ai mei (sper sa le placa), am "sterpelit" o cana de vin fiert (de fapt am platit-o, ca era cu garantie) si am admirat creatiile tabaratilor de pe-acolo, unele chiar frumoase, nu stiu daca nu cumva chiar si originale, dar si ceva cam prea costisitoare pentru buzunarele noastre. Cam asta ar fi...

Si ar mai fi ceva (fara nici-o legatura cu plimbaricile):
Sa zicem ca ieri pasarea cea alba l-a "pacalit" pe binefacator (l-a pus sa inchida ochii) si i-a strecurat un sarut pe obraz. Iar binefacatorul surprins si cu mana pe sarut se vaita ca nu merita... Despartirea lor va fi tot mai grea.

Tim Finn - Couldn't Be Done

Asta mi se pare chiar inspirat. Ma refer la melodie, desigur.

Nici-o poveste

A fost o data o mica pasare alba cu privirea calda si sclipitoare, cu un tril nemaiauzit si cu un zbor care brazda cerul ca o diadema. A fost o data o colivie aurita in care pasarea a gasit ceea ce crezuse-n zborul ei ca ii va ajunge pentru tot restul vietii, in care si-a gasit linistea si siguranta de care avea atata nevoie si in care a intrat mai mult decat curioasa. Apoi a inchis usita si a inghitit cheia. In scurt timp situatia din colivie a luat o alta intorsatura... Siguranta a ramas, dar linistea s-a risipit printre gratii. Niciodata nu si-a imaginat mica pasare ca siguranta avea sa-i aduca atat o nesfarsita plictiseala, cat si o dependenta inselatoare.
Iar intr-o buna (sau poate deloc inspirata) zi a aparut un binefacator cu grai bland si dulce, dar care din nefericire avea mainile legate.

Tocmai am vazut un fulg de nea si m-am oprit sa-l culeg. Dar daca-l tin prea mult in palma se topeste, dispare. De unde ai aparut raza de luna? De ce a trebuit sa-I promit Lui ca-mi vad de drum, ca nu ma mai abat? De ce nu pot sa-i intind o mana, iar ea sa-si culce obrazul in palma? De ce nu pot s-o las sa ma stranga intre aripile ei? De ce nu poate iesi de-acolo? Ecoul trilului ei trist ma ajunge obsesiv din urma. Ma tot gandesc la ea (si nu-mi doresc asta, de fapt) si-i ud scrisorile cu lacrimi. Doar daca mi-ar cere si as scoate-o eu de-acolo si m-as darui ei si am fugi apoi impreuna undeva departe. Ce ne facem noi, fulg de nea, roniya heyvê, ochi de taciune? Ce ne-am face?

Michel Polnareff - La poupee quit fait non

Si varianta de care m-am indragostit eu candva.

Candva era pe repeat

(...)Vocea lui Chris Isaak ma duce in mirajul desertului texan.(...)

Later edit: There she goes - azi pe repeat

22.05.06

.

Ma intreb daca e chiar necesar sa te stresez cu vaicarelile mele, dar in fond si la urma urmei acesta e un spatiu in care pot sa ma manifest, sa ma bucur sau sa-mi vars amarul. Momentan nu pot spune decat ca m-am cam saturat. Si tot eu ma intreb daca sunt si sigura de asta. Ma ajunge un fel de lehamite. Toata povestea asta e cusuta cu ata alba. Mi-e lehamite de cat de putina minte pot sa am. De frustrarea cu care trebuie sa traiesc. Si nu pot face mai mult decat trebuie. As vrea, din punctul asta de vedere, sa dispar. Week-end-ul asta e bun si nu e. Cand naiba trece tot acest timp? Ma simt eupizata. Cum as putea sa dispar?

Aoleu, vine mos Nicolae

Na ca Zaza mi-o dete mai departe si io nu prea stiu ce sa-mi doresc de mos Nicolae. Prima oara cand am auzit de el, m-am pricopsit cu un telefon din-ala bazaitor cu cheitza pe care mi l-a sutit frati-miu si pe care nu l-am mai putut recupera decat a doua zi cand era facut gata praf. A, ba nu, mint. Cu un an sau doi inainte ma pedepsise mosu' ca nu-mi curatasem cizmele, asa ca nu m-am ales decat cu un caiet de mate in care trebuia sa exersez patratele de care-mi batusem joc la gradinita. Acum, cand ma gandesc ca pe-aici deja se pregatesc nemtzoteii cu mic cu mare de Craciun, ca isi decoreaza, isi cumpara brazi si mananca dulciuri de sezon, parca sarbatorile se pierd in toate zilele astea de pana atunci. Nu stiu decat ca soacra-mea mi-a pregatit o tigaie pe care mi-o doream din nu stiu ce prospect. Ba chiar am primit de la ei si cadoul de Craciun, ca deh, nu mai puteau sa suporte amanare, plus ca nu mai suntem pe-aci in ziua cu pricina. I-am pregatit si eu un borcan cu gem de gutui facut de mine. Sigur trebuie sa ma mai gandesc si la altceva. Sincer, imi doresc sa mi se implineasca o dorinta pe care nu pot s-o dezvalui aici. Eventual mi-ar putea lasa o nuielusa, ca nu prea sunt cuminte. Daca mai insist mult, D o sa ramana fara urechi. ;))
Mai departe, imi doresc ca mosu' sa ajunga si pe la Puckulina, si pe la Alma, pe la Suzi si pe la Vio.

...

cu visurile astea o sa ma topesc incet, incet ca un ghetar, pana nu va mai ramane nimic din ceea ce a fost odata eu
N, ce ti-a mai trebuit sa te intorci?

Gutenachtkuss

Ramasesem cu o datorie...

Expozitia s-a incheiat

Luni imi aduc capodoperele acasa. Din pacate, cu telefonul nu am putut sa fac mai mult de doua poze cat de cat bune. Cam asa ar arata...
Maine ma risc si fac publica panza pe care vreau sa i-o dau lui frati-miu. Ar trebui sa fie secreta. Sper doar sa nu aibe ideea sa intre pe blog zilele astea. :P Sper sa ma obisnuiesc si eu personal cu combinatia de culori pe care am ales-o.

Maruntisuri

M-am trezit azi-dimineata din somn si mi-am adus brusc aminte ca as vrea nu stiu ce pulover pe care l-am vazut intr-un prospect si pe care nu ma hotarasem inca sa-l cumpar. Am insistat pana l-am scos pe D afara din casa la o plimbarica si l-am dus catre magazinul cu pricina. L-am gasit, cred, tocmai pe ultimul, asa ca am avut noroc. Nu mai pot de dragul lui! :P
In plus, ieri s-a deschis la noi in oras o librarie cu carti la preturi avantajoase. Mai bine zis o librarie cu carti nevandute in alta parte, cu rebuturi. Un pic de rabdare mi-a scos in cale traducerea "Concert-ului din muzica de Bach" in germana, o editie din 1968, tradusa de un atare Valentin Lupescu. Nu am rezistat surprizei si am luat cartea care costa doar 1 euro, mai ales pentru motivul ca rar gasesc un autor roman intr-o librarie nemteasca. Dar poate ca mint, fiindca n-am "periat" pana acum nici-o librarie cu seriozitatea necesara. Poate de-acum incolo... Eventual m-as putea apuca s-o si citesc in paralel cu originalul pe care sper sa nu uit sa mi-l aduc curand de-acasa din Ro. Buna ideea lui Tobias...

Sora mea geamana

4 ian 2006

Am vazut-o aseara intr-un film pe "arte". Acelasi profil, aceeasi privire, aceeasi forma a fetei... Doamne, ce semana cu mine...

Ea e... Henriette Heinze

Goombay Dance Band

Era o vreme cand ii ascultam obsesiv. Cam comerciala muzica lor, dar destul de colorata. A prins tare bine la public la vremea aia. A prins si la mine imediat ce i-am descoperit pe un cd cu bunatati. Pusesem doua cantecele pe vechiul meu blog, dar le aduc si aici. Ar trebui sa ma uit sa vad ce mai recuperez de pe-acolo.
Enjoy!
Sun of Jamaica
If you ever fall in love

Deschide ochii

Daca vrei pot sa ma ofer tie. As putea sa ma scrific pentru tine.
Si eu ma intreb daca cel care a afirmat asta s-a gandit bine. Din propria perspectiva nu cred ca as putea-o spune. Cu alte cuvinte nu prea am curaj sa ma complic. Oricum - inteleapta infranarea lui.