Ce-am mai făcut in week-end

* Vineri am fost la cununia italienilor şi le-am făcut şi nişte poze din proprie iniţiativă pe care nu ştiu când sau dacă o să le dau. De altfel am senzaţia că nici nu o să ne mai vedem vreodată. Nu am fost aşa de apropiaţi, însă m-a luat pe mine gura pe dinainte că vreau să mă invite şi apoi mi-am dat seama că dacă mergem la petrecerea lor o să ne bage naiba în seamă.
* Tot vineri a fost ziua de naştere a unei cunoştinţe de-a lui D, care ne-a invitat pe la ea la sâmbătă la micul dejun. Tipa are o fiică şi o pisică. O singură dată am mai fost acolo şi mi-am zis atunci că nu mai merg. Era o dezordine şi o mizerie indescriptibile. Pur şi simplu nu-mi tihnea. Aproape că nu aveam unde să mă aşez. În ziua aia am pierdut o groază de timp să cumpărăm un dulap şi două covare (norocul meu că la cumpărături îmi place). Să zicem că ar avea o scuză. Cu fata asta îţi trebuie o tonă de răbdare. Ea zice că are probleme cu genunchii. Merge încet şi nesigur. După bănuielile mele şi ale lui D cred că are un început de scleroză multiplă sau cel puţin o boală de sistem nervos care-i afectează musculatura. Şi nu e suficient că are problemele astea, ci stă şi foarte prost la capitolul orientare în spaţiu. Ieri ne-am dus la teatru în oraşul Essen. Undeva la vreo 30-40 km de noi. De la ea din oraş ar ajunge ceva mai repede, ca e mai aproape. Am hotărât să ne întâlnim undeva la teatru. Între timp ne-a sunat şi ne-a spus că s-a tot învârtit (cu maşina) pe-acolo prin zonă şi n-a găsit teatrul. Norocul ei că ajunseserăm şi noi şi eram la vreo două străzi depărtare de ea şi am reperat-o. Am mai dat vreo două ture la ea în maşină până a găsit intrarea în parcarea subterană. Biata ei maşină, îi urla motorul ţinut tot mereu într-a-ntâia. Ajunşi la timp în teatru şi aşezaţi pe scaune aflăm de la ea că e plecată de la 1 jumate de-acasă, în condiţiile în care spectacolul începea la ora 6. La plecare i-a explicat D pe unde s-o ia înapoi spre oraşul ei. Bineînţeles că s-a rătăcit, dar într-un final a găsit drumul. Cum? I-a explicat lui D aseară la telefon, când eram cât pe ce să aţipesc. N-am vrut să cred. Stau şi eu prost cu dreapta şi stânga, le încurc mereu, dar nu pot să înţeleg ce este aşa greu. De ce nu face rost de o hartă, sau să-şi facă o schiţă? Nu cred că o ajută...
* De la teatru nu pot spune că am plecat cu entuziasm. Am fost la "Orfeu în infern" de Offenbach.
* Şi în afară de astea am mai tras sâmbătă o tură până la Düsseldorf la Palatul Benrath, e un părculeţ drăguţ pe-acolo şi trece şi Rhinul prin preajmă. Aşa că am profitat de ocazie să mă joc un pic cu fotoaparatul. Şi apoi ne-am clătit ochii prin IKEA de unde mi-am luat nişte fleacuri şi în sfârşit nişte feţe de pernă pe care le am pe post de spetează la pat şi care nu funcţionează ca atare încă, din cauză că nu am schimbat poziţia patului (asta intenţionăm) şi nici nu dormim cu capul la perete.
* Iar azi, eee, azi nu mai e sfârşit, deşi ar fi putut fi începutul lui.

De ascultat: John Vanderslice - Exodus Damage (l-am mai pus mai demult pe blog, dar nu era fişierul meu şi nu mai merge).