Mi s-a făcut dor de o prăjitură. Una preparată de mine. Îi promisesem cândva lui R că-i dăruiesc un tort de ciocolată. Ziua lui se-apropie. În plus îmi pune-n braţe o bicicletă. Aşa că am ales pentru el o reţeptă de Wiener Kaffeehaus-Torte. Un tort de ciocolată, că ştiu că-i place. Ieri am studiat reţepta, am calculat, alea alea. Mâine cred că stau toată ziua în bucătărie pentru un tort. Azi am întins-o la Supermarkt să-mi cumpăr engrediente. La casă am numărat printre altele 2 ciocolate amărui. Ba chiar am avut grijă să fie acolo. Câţiva metri mai încolo am făcut bagajul. Fiindcă la noi în oraş e Kirmes (bâlci, unul mic) zilele astea, am plecat cu peojoul. Mi-am făcut aşadar bagajul şi-am constatat: o ciocolată nu mai e. Unde a dispărut ciocolata?
În altă ordine de idei, sper să nu rămân cu buza umflată când mă voi duce cu
Departea la Ostsee (Marea Baltică) să culegem bulgări de chihlimbar. ;))