11 ore

Sunt ruptă. Mă trezesc, mă duc la treabă, vin şi mă culc la loc. Până pe 12 trebuie amenajată filiala nouă a unui magazin. Uriaşă în comparaţie cu celelalte. Ieri a fost zi de curăţenie, de spălat praful de pe mese şi de montat stative de haine. Azi au început să vină pachetele cu marfă. Sute. Mii. Dă-i şi desface tot, sortează, pune pe umeraşe. Mâine urmează o nouă şarjă. Mâine ar fi trebuit să fie liber. Sărbătoare. Nu în cazul nostru. Mai sunt o groază de lucruri de făcut. Bine că măcar primim de haleală, că nu mai car după mine. Şi mă tot chinui să mă înţeleg cu angajatoarele pentru un-căcat-de-hârtie pe care trebuie s-o ceară la casa de asigurări, acţiune pe care mi-o pasează binemersi mie. Şi cu D care o ţine lungă şi lată că nu e treaba mea. O căruţă de nervi şi un spate rupt. Dar am vrut-o, nu?