* De când m-am mutat aici, de aproape 3 ani, îmi doresc să scap de trei piese de mobilier rămase plocon de la proprietarul de dinainte, de care ne-am folosit cu vârf şi îndesat fiind extrem de comode, dar care erau incredibil de urâte, mari, demodate, roase de un animal şi care ne stăteau în drum. Multe discuţii au pornit pe subiectul ăsta, fiindcă aruncatul pur şi simplu al mobilei ne costă bani în acest oraş, aşa că trebuie transportate în vecinătate, cel mai sigur pe la soacră-mea unde e gratis, dar de unde remorcă, păi de la Joseph sau de la Manfred, păi da, şi când te duci, păi nu ştiu şi uite-aşa am tărăgănat-o. O altă soluţie ar fi fost să întrebăm pe cineva. Pe unul din beţivii din capătul străzii, că aia sunt sigur amărâţi. Pomană curată. Salvarea a venit într-o bună zi când am realizat că noul nostru vecin, un turc care a zis că nu rămâne definitiv aici (ce bine, că am vrea noi să luăm şi apartamentul în care stă, dacă avem bani, să vedem cum facem rost), nu ar putea refuza oferta noastră generoasă de a lua în primire 3 chestii de şezut sau întins pe ele confortabil şi gratuit. Aşa l-am rugat pe D să îl întrebe: nu vrea? Şi vine D şi zice: ştii ce mi-a răspuns? Vrei să le arunci şi nu ştii unde? :)) Omul şi-a dat seama imediat că vrem să scăpăm de ele. În fine... Speranţele mele de a avea în sfârşit spaţiu şi de a rearanja restul de mobilier din casă, exact aşa cum îmi imaginam deja de la un timp, s-au năruit din nou. Până alaltăieri când ne-am trezit cu el la uşă că vrea să le ia, temporar până îi vine nu ştiu ce comandă care mai întârzie vreo două luni (?). Na gut, l-au ajutat şi D cu socru-meu (care tocmai sosise în vizită) să le care şi au dispărut imediat. După ce-au plecat babacii, ghici ce am făcut! Era cam târzior, dar nu oră de culcare. Dă-i şi mută. Scoate cărţile dintr-un raft pe care l-am întors pe colţ, mută masa, mută computerul, tot ce era pe masă, aspiră, întoarce patul. Am făcut o "Arbeitsecke" şi o "Schlafecke". Nu mai am computerul direct lângă pat. La TV nu se mai poate vedea decât din pat, dar nu-i bai, că funcţionează doar seara vreo 2-3 ore. Ştiu eu ce ştiu. Dacă mobila se întoarce, nu mai are unde. Aşa se hotărăşte şi D s-o arunce, dacă nu cumva ne ajută turcul. Aşa ca între vecini binevoitori şi amabili ce suntem. :D
* Comentariul unui tip la ultima mea poezie de pe
atelier m-a dat pe spate. E normal, nu? Dar să nu exagerăm, că mă umflu în pene şi nu e bine... :))
* Ce-am mai făcut? Duminică am "trântit" o prăjitură delicioasă cu mere. O
reţetă găsită pe un forum.
* Sâmbătă m-am întâlnit la supermarket cu fostul meu profesor de germană de la Intregrationskurs. Am sporovăit o vreme, apoi mi-a scris un email şi ne-am dat întâlnire.
* Sâmbătă noaptea ne-am dus cu lanterna la Trödelmarkt la Schwelm, că aşa procedează unii ca să "prindă viermele", adică să găsească bunătăţi care dispar repede, şi am ajuns prea devreme. Străzile erau pustii. Vreo doi-trei se instalaseră deja. Ne-am ales cu două furculiţe cu gât spiralat, apoi n-am mai avut răbdare să mai aştept. D o ţinea una şi bună că hai să mai aşteptăm, eventual hai să profităm de timpul ăsta mort şi să alimentăm şi noi la o benzinărie. Eu am prins momentul, eram obosită că nu stătusem deloc toată ziua, mi-era cam rău în maşină, îmi fusese şi la venire, şi am insistat să mergem acasă. Era D cam dezamăgit. Am ajuns, m-am băgat în pat şi am adormit instantaneu, ca o pruncă, aşa cum zice Vio. Tot restul nopţii am visat numai vechituri din Trödelmarkt.
