Am nevoie de...

* un ciocan în cap
* o injecţie cu efect permanent de calm
* o porţie bună de somn adânc în urma căruia să mă trezesc fără mustrările fidelei conştiinţe care îmi tot aminteşte cât de aeriană, precipitată şi panicoasă sunt şi câte daune îmi pot provoca toate acestea
* un ochi în plus (şi invizibil pe deasupra) cu care să pot observa tot ce se întâmplă departe de, dar în directă legătură cu mine
* deocamdată atât

Trebuie

Să mai scriu şi eu o dată, ca să nu-mi pierd exerciţiul.
Proiectul Republica Gramo mă provoacă tot mai mult, deşi cetăţenii cunoscuţi sunt încă puţini, iar unii dintre ei destul de leneşi sau adormiţi.
În rest, am intrat în rutină cu magazinul. La casă merge tot mai bine, deşi ies mereu cu un cent-doi-trei în plus sau în minus la numărătoare. Ceea ce, deşi mi s-a spus că e foarte bine, nu mă încălzeşte. Vreau şi eu să ies o dată pe 0,0. I-am zis eu lui D, ori sunt super aeriană, deşi socotesc cu voce tare fiecare cent la rest, ori îmi numără alea (şefa + încă cineva) greşit monedele. În fine...
Mă confrunt cu tot felul de clienţi. Unii foarte amabili, unii obosiţi, unii contrariaţi de obiectele roşii antifurt de pe haine împreună cu care acestea le-au fost din greşeală vândute, dar care nu declanşează nici-o alarmă, în schimb fac o pată urâtă celui ce se încumetă şi se chinuie să le desfacă, unii (foarte mulţi) care cumpără lucruri cu siguranţa că au voie oricând în răstimp de o lună să le schimbe sau să ceară banii înapoi, unii care îmi împing banii sub nas, deşi nu am apucat să apăs pe butonul "sumă", unii care îmi dictează preţul unui obiect care nu prezintă eticheta cu cod de bare mult necesară, clienţi care probează, desfac, abandonează, renunţă la produse, clienţi care lasă haos ca nişte animale, clienţi care fură în intimitatea cabinei de probă, clienţi care refuză punguţa, deoarece costă bani separat (deşi nici pungile din alte magazine n-ar fi gratis, iar clienţii nu-şi dau seama). Şi tot aşa, ca să termin naibii fraza. :P
Mai e puţin până la Crăciun. Aş mai avea vreo două cadouri de cumpărat. M-am asigurat de hârtie şi benzi de împachetat. Eventual aş face treaba asta din timp, ca să scap de o grijă. Am o curăţenie zdravănă de întreprins şi o tot amân. :P
D îmi strecoară zilnic ceva dulciurele în calendarul de advent în formă de şirag de şosetuţe roşii.
Azi am vorbit cu cineva cu care nu m-am mai văzut de o jumătate de an, dar care nu m-a uitat, fiindcă îmi mai dă câte un semn din când în când.
D are din nou sindromul "ebay", de data asta nu cu puzzle-uri, ci cu obiecte (nu neapărat) necesare în bucătărie. Sper să-i treacă repede, deşi nu prea dă semne.