Deci

Printre chiţ-chiţurile lui Brombeer (şi cu D pe post de babysitter) am reuşit să pregătesc zilele astea o oală de sarmale, 2 (doi) cozonaci pufoşi, un Tiramisu foarte lecker şi o salată de vinete (care n-are gust, din cauză că n-am pus ceapă). Fiindcă zăpezile veşnice ne-au izolat maşina, am rămas fără pom (eu care devenisem complet împotrivă). Am ieşit azi-dimineaţă şi ne-am filmat şi pozat în ninsoare, ne-am scufundat cizmele în stratul generos şi imaculat de nea şi am ajuns la brutărie de unde ne-am căpătuit cu o pungă de chifle. De la Schneckenhaus am luat două jucărici pentru LS, iar de la florărie ne-am mulţumit cu câteva crengi de brad pe care acasă le-am transformat cu succes într-un mic brăduţ. Ce n-am reuşit: să pun sare în cozonaci, să spăl toate vasele (care se murdăresc în continuu şi nu încap în maşină) şi, mai ales, să fac curăţenie în casă. :-/

Aşadar, Crăciun fericit! Noi ne descurcăm. :P

PS - Ghici cine stă de o lună acasă pe motiv de zăpezi pe stradă? 

Olé

Vine iar Crăciunul. Germania e iar sub zăpezi. Cine nu s-a obişnuit încă din sezonul trecut (landul NRW de exemplu) se confruntă iar cu haos pe străzi. Şi deja a epuizat resursele de sare. Suntem obligaţi să-mpingem prompt zăpada de pe trotuar, ca să nu cadă tanti Frosa, dar până unde? Că avem şi noi munţii noştri. Speriaţii de bombe mi-au amânat examenul de conducere. E prea multă zăpadă. Şi? Fiindcă vine Crăciunul şi n-am terminat ce mi-am propus (de data asta independent de mine), Fahrlehrer Junior (şi Şef de curând) vinde maşina şi mă trimite la altă şcoală. Mă întreb cum arată pacea aia în suflete după ce ai bifat toată lista de cârnaţi, caltaboşi & comp. aferentă meniului special de sărbători. Voi pe ce lume trăiţi? Noi vrem să luăm totuşi un brăduţ. Începe era Crăciunurilor cu şi pentru copii. ;;)

Aproape 6 luni cu LS

LS se schimbă în continuare. Are 71 de cm, e un bolovan de peste 8 kg, chiar dacă văr-su îl întrece. LS mânuieşte cu interes crescând diverse obiecte, îl tentează tastatura, se întoarce fără jenă pe burtă. În schimb, încă nu-l interesează mâncărica, nici apa, nici alte băuturi decât dacă pofteşte în alte contexte decât cele pur destinate hrănirii şi din alte recipiente decât cele cu care obişnuiesc. LS plânge altfel, cu lacrimi, LS întoarce capul când îl strig pe nume (deja ne-am cam fixat pe Leander), LS rânjeşte şi scoate limba (adică exersează ce-a văzut la mami şi tati). Zilele astea a fost bolnăvior. Dar a supravieţuit. Cu nopţi cam nedormite, dar nu neapărat din cauza lui. Mă stresează încă lecţiile de conducere. Încep totuşi să capăt încet siguranţă. Nu mai am chef să scriu. LS plânge dincolo, se simte sigur în pătuţ. Acelaşi teatru în fiecare seară. Din păcate.

PS - Astă seară la ZDF a căzut unul în direct încercând o acrobaţie. A ajuns la spital. Emisiunea respectivă s-a întrerupt. Normal. Dar sunt nişte idioţi. Mi-e greaţă de ei. Era o vorbă, aia cu cine sare pari mulţi. Unora ca ei li se potriveşte. Ce păcat, trebuia să apară şi Take That în vizită.