Așteptam să-mi vină rândul să-i vorbesc. Aveam niște emoții nebune, îmi tremurau groaznic genunchii, dar aveam deja un mic discurs pregătit, câteva formulări cu care eram mulțumită și pe care aveam să i le spun, indiferent cât timp avea să-mi ia. Norocul meu, am fost printre ultimii, părea dispus să-mi ofere tot timpul din lume. Data trecută m-am grăbit. L-am salutat și părea puțin pierdut în spațiu ca și cum nu ar mai fi avut nimic de făcut. Ești obosit. Apoi am fost directă și i-am cerut un autograf pe bilete. Au trecut câteva zile și speram să uit. Saluți și vorbești cu un om care doar în momentul acela este numai pentru tine. Cel care mai adineauri își expunea sufletul pe scenă cu o chitară în brațe. Acum stă în fața ta, mai înalt decât te așteptai și te ascultă. Nu am uitat și nici că o voi face vreodată. Mă admir pentru îndrăzneala mea și am să mă încălzesc mereu cu consecințele ei plăcute. Altfel s-ar fi terminat la fel de repede.
Apoi a devenit al alteia cu care s-a îmbrățișat la rândul ei, cu care s-a fotografiat. Și tot așa.
Te îndrăgostești de un artist ca de un mort. Nu va (mai) fi niciodată al tău. Despărțirea de el (dar el e acolo undeva, își vede de ale lui, concerte, călătorii, familie) e ca intratul în doliu. Nu știi dacă mai are inimioara, nu știi dacă-și va mai aminti cândva de tine. Nici nu poți pretinde asta.
Noi avem o relație de love & hate spusese prietena ta care-l iubește not in the scarry way. Dar ea insistă. Are timp pentru el, iar el o cunoaște deja. Cu ce o ajută? Love & hate sunt sentimentele ei. Nu știu cum scapă el din toate acestea.
Nu știu cum scap eu de durerea aceasta, altfel decât să o las să se estompeze o dată cu trecerea timpului. Până la următorul concert.

May I hug you? O îmbrățișare caldă, moale, fără pripă. Ce fain este ca un tip atât de timid, dar și atât de bine crescut să-și facă timp pentru tine, ca pentru oricine altcineva care o merită, și să te asculte, să primească din mâinile tale, foarte emoționat, o inimioară selfmade care era promisă pentru el, dar i-o oferi pentru surioara lui despre care a menționat în contextul cântecului tău favorit, adăugând că nu e smulsă din piept, ci e o copie a celei adevărate, spunându-i că te bucuri dacă o păstrează, dar are voie să o dea mai departe, apoi îl asiguri că noul cântec e superfain, că nu este fake enthusiasm, fiindcă îți plac cântecele lui, îți place să cânți cu el, doar ai cântat în cor cu prietena ta acum mulți ani. Îmbrățișarea aceea în care am intenționat să-l adulmec și nicio urmă de parfum, doar mirosul lui plăcut. Mulțumesc pentru căldura ta, Dotan!