De ce sunt în parapon cu iepurașul de Paști? Nu mi-a făcut nimic, zău. E nevinovat. Doar asocierea acestei sărbători cu acest simbol mă enervează. Iepurașul de Paști aduce și el ceva. Ca Moș Crăciun. Și acum îmi stă undeva pe creier secvența aia de la tv în care un adult întreba niște copii ”și ce ai vrea să-ți aducă iepurașul de Paști?” iar copiii răspundeau râzgâiați, fâstâciți etc diverse. La noi nu venea niciodată iepurașul. Nici măcar cu haine noi, ca la alde vară-mea care se primeneau și cu acest scop, și fiindcă se făceau mari și nu mai încăpeau în cele vechi. Nu exista. Erau suficiente ouăle, drobul și cozonacii. Nici măcar găinile nu aveau vreo semnificație (din care cauză pe ele le ador, fiindcă ele sunt autoarele ouălelor și fiindcă îmi sunt simpatice). Nici căutatul de ouă nu exista. e doar o distracție ieftină, o încercare eșuată de a alunga plictiseala din spatele sărbătorii, ce naiba să faci atâtea zile în afară să mănânci și să te vezi cu familia? Cunosc și pe-aici unii care la a treia zi liberă intră în sevraj de cumpărături, fiindcă toate magazinele sunt închise. Mă rog, mă oprisem la iepurașul de Paști. Trebuie să mă împac puțin cu el anul ăsta și să cos 3 rucsaci cu urechi și coadă de iepure. Fie, nu-s pentru mine. Și tot nu înțeleg ce atâta nebunie cu iepurașul...

Revii cu regularitate în visurile mele. Uneori ești afectuos și dornic și mă bucur, alteori distant, neinteresat, mă ignori, iar eu cad în pasele mele fataliste, cerșetoare de atenție. Apoi vii și ești iarăși afectuos. Ieri te-am întrebat dacă îți amintești noaptea aceea de iunie în care ai rămas la mine, iar eu m-am plâns de altcineva și nu am realizat că aproape mi se împlinise ceea ce-mi dorisem cu atâta ardoare. Te-am întrebat dacă vrei să repetăm acea noapte și s-o lăsăm să se termine altfel, fiindcă eu de fapt nu te-am uitat niciodată și nu am încetat niciodată să... și ai acceptat.

...toate acestea în contextul unei nopți prost dormite lângă un copil bolnav