Acum mulți ani am luat parte la un seminar introductiv de MLM, din care nu am rămas cu mai nimic în afară de o singură chestie general valabilă, aș putea spune: dacă ai un vis și vrei să se concretizeze, pune-l pe hârtie. Ca o sarcină pe care ți-o asumi în demersurile tale de a-l duce la îndeplinire.
Până acum nu am știut niciodată ce vreau, și nici acum nu știu exact. Dar mă îndeletnicesc creativ și aș vrea să și câștig ceva din creațiile mele. Pentru acestea îmi doresc spațiul meu: o mică hală-atelier. Cu minibar, canapea și muzică pe care să o simt în toți porii. Ceva cât se poate de material. Dar asta e ceea ce vreau momentan. Să văd cum fac. :)

Dacă dincolo se află raiul, atunci te voi întâlni acolo. Dar și aici încă mai e timp.

Generația mea schimbă prefixul. Mai am și eu puțin. Dup-aia știu că am cam luat-o iar la vale. Se vor mai intâmpla multe. Nu aș fi vrut să cred că sunt predispusă la alergii, că e posibil să dezvolt și eu oze la coloană, la genunchi, că e posibil să devin dementă la bătrânețe. Aș prefera să reușesc să trec pe lumea ailaltă înainte de... Acum mai mult de 20 de ani eram superentuziasmată când cunoșteam pe cineva cu un nume care putea fi prescurtat ceva de genul Gabi, Toni etc. Mi se părea cool. Și mi se pare și acum. Și mai senzațional e când cineva cu care de-abia am tangențe îmi spune Cris. E aproape un alint, e aproape intim.
De când am fost la concertul Beirut îi redescopăr muzica. ”Varieties of Exile” pe repeat, parcă ar fi pentru mine.
Nu am chef de nimic, iar dacă aș avea, mi-e lene să încep. LD își udă patul în fiecare noapte.