Azi am spart intenționat două farfurii. Am dat la propriu cu ele de pământ. De câte ori nu am vizionat acest clișeu pe care nu îndrăzneam să-l fructific. Mă simt mai bine, dar nu sunt sigură că am rezolvat ceva. Trăiesc într-un mediu aglomerat și dezordonat. Mă simt sufocată. Cel mai probabil e vina mea și lipsa de răbdare, dar pretind ceva și nu se întâmplă nimic, fiindcă nu sunt șmecheră. Din punctul ăsta de vedere cred că semăn cu bunică-mea care e dementă.
Concediul meu a fost o invitație la stres programat. O singură persoană pare că a empatizat cu mine în momentul în care mi-a spus că mi-am irosit concediul fără să mă odihnesc.
Țin în mine de multă vreme un îndemn dureros, fiindcă e adevărat și prețios. M-am abținut multă vreme să-i fac loc, de teamă că ar putea să trădeze ceva. ¡ᴉțǝɹʌ ᴉî nu ăɔɐp 'ᴉᴉdoɔ ăʇɐpoᴉɔᴉu ᴉțǝɔɐɟ nu 'ᴉunq ᴉuǝɯɐo