Lăsând la o parte semnificația sa religioasă, Crăciunul nu e neapărat doar o sărbătoare de familie, ci doar un prilej de a te călca pe bătături cu persoane pe care de fapt le (cam) eviți pe parcursul anului ca să nu vă scoateți ochii, fiindcă ele sunt cei ce vor rupe crusta unor răni adânci sau - dacă îi lași - vor aduce la loc o parte din fricile de care scăpaseși cu atâta efort în încercările tale meditative. "Fuck off!" le zici acestor persoane în mintea ta, te doare puțin și le ierți pentru intenția lor nevinovată și inconștientă de a-și proiecta pe tine propria lor realitate deformată și incompatibilă. Îmi pare rău, iartă-mă, te iubesc, te eliberez.
De acum încolo trebuie să rămân în borcanul meu peste care înșurubez capacul.

A-i da apă la moară soacră-mii: să încep să-i spun despre noua mea afacere și să mi se împlinească așteptarea. Ca o confirmare a ceea ce "mă așteptasem" cu foarte puțin timp înainte să deschid gura, frânele nu au întârziat să apară. Punct bonus: D cu sfaturile lui suplimentare. Mulțumesc, lecție definitiv învățată! Dar sunt recunoscătoare și timpului cât mai îndelungat care ne ține separate una de alta.

Lucruri și persoane pentru care sunt recunoscătoare

* vocea și urechea muzicală
* talent creativ
* ambiția de a exersa la mașinile de cusut
* familia, așa cum este
* iuliana (pentru deschiderea ochilor)
* șefa mea actuală
* vecinul de vizavi
* locul de muncă pentru că acolo am învățat germana și acolo am cunoscut mulți oameni din oraș
* ușurința și plăcerea de a exersa (învăța) limbi străine
* existența lui charlot
* experiențele care m-au făcut să cresc
*

Ca o revelație: cred că scopul venirii mele este de îmbucura pe ceilalți cu ceva. De a-i asculta pe cei cu nevoia de a vorbi cu cineva. De a le spune ceva pe limba lor (dacă sunt străini), de a-i ajuta cu ceva.