Nochmal guten Tag - despre profesori

Adelina mi-a cerut ieri pe messenger permisiunea sa ma tag-uiasca. Era sa uit.

Profesorii pe care i-am admirat eu:
1. profesoara de franceza - Patachi Lucia se numeste; despre ea am scris deja separat un post intreg
2. diriga din gimnaziu - era profesoara de biologie; pe ea am iubit-o fiindca, desi nu pot spune ca avea un spirit pedagogic extraordinar, nici ca avea putere prea mare sa ne stapaneasca, ne punea sa facem desene si flori din hartie, sa intocmim ierbare si insectare, fiindca de la ea am invatat biologia cu placere; intr-a opta dintr-o pudoare pe care nu stiu daca pot s-o inteleg ne-a pus sa conspectam lectia cu reproducerea; la anatomie m-am apucat de altfel sa invat pentru admiterea la kineto
3. proful de desen dintr-a 6-a, fiindca ne-a pus sa-i facem portretul si fiindca o data cu el am facut primii pasi in punerea umbrelor si nuantelor pe hartie
4. profa de romana tot dintr-a 6, fiindca organiza tot felul de concursuri cu premii in carti cel mai probabil luate din banii ei; o data cu ea am inceput sa inteleg si sa iubesc gramatica
5. ar mai fi o asistenta universitara care ne-a deprins cu rabdare si bunavointa pe fiecare dintre noi toate exercitiile de gimnastica pentru cei cu neuroafectiuni

Despre profesori mai departe tag-uiesc pe Dana00

Cu ce sa ma laud azi?

Cu o pereche dalba de nervi pe care n-am avut chef sa mi-i fac.
E frig, innorat, incetosat si ploua. M-am trezit cam obosita, desi cred ca am dormit 10 ore. Socrul meu a refuzat sa plece din casa pe motiv ca si-a luat concediu medical doar pe hartie si ii e frica sa nu fie vazut de cineva (vreun sef) care sa-l sanctioneze. Asa ca mama lui D, singura care a venit, a trebuit sa faca doua ore pe drum din cauza ca pana la noi nu exista autobuz direct, iar trenul in care mai trebuia sa se urce avea intarziere de 20 de minute. Si chiar daca ar fi venit la timp, tot am fi intarziat. La vernisaj lume destul de multa. Tablourile mele nu erau. Nu agatasera nici-unul. Cica au venit atat de multi Hobbykünstler care si-au oferit operele pentru expozitie, incat s-au hotarat sa prelungeasca timpul, sa imparta totul la doi si sa afiseze si restul de panze mai tarziu. Printre care si ale mele. Ca doar le-am oferit printre ultimii. Si am senzatia ca atat de mult m-am laudat cu expozitia asta (desi nu e asa, dar am spus oricui am avut ocazia), incat mi-e asa o tarseala sa ma mai si scuz spunand: stii, de fapt nu acum, ci peste doua saptamani... Asadar nu am facut nici-o poza. Am vazut cateva lucrari bune, unele frumoase, altele doar tehnic bune. Am vazut si kitsch-uri. Mi-au mai dat idei. Sper sa le fi tinut minte. Este cert ca daca nu stau sa studiez lucrari (asa cum pot, cum le vad), nici tehnic, nici ideatic nu pot invata prea mult.
Am sa las aici (doar pentru mine, ca sa nu uit) cateva cuvinte cheie: nisip, obiecte suplimentare atasate pe panza (scoici), diptic, triptic, case, siluete umane, naiv, reflectii.

In rest, nu am chef de nimic, desi as putea citi sau scrie teme la germana. Vad eu...

Fratiorul meu "tembel"

Pe vremea cand fusese adus acasa aveam inca muci la nas. Era culcat pe patul din dormitor, invelit si legat bine. Nu puteam sa-mi dau seama ce e mai exact, daca este o papusa vie, daca dormea sau era doar o chestie cu ochi rasuflatoare.
Mai tarziu umbla prin casa in sosete de lana si fara chiloti si plangea la fiecare bobarnac sau cazatura. De la forma capului ii gasisem o porecla ciudata cu care intr-un timp il scoteam din sarite. Era (mai este inca) mamos si isi strica toate jucariile.
De-afara venea mai mereu smiorcaindu-se si plin de julituri sau vanatai. Noaptea ma teroriza cu energia lui de nazdravan si adormea mangaind marginea fetei de perna intre degete. De la gradinita se intorcea mereu cu desene inghesuite in buzunare. De-acolo adusese la un moment dat cateva cantecele in engleza pe care le-am invatat si eu de la el.
Cand a inceput sa mearga la karate abuza de picioare cand ne bateam. In vacante (si nu numai) era un mic terorist lenes si paracios. Intr-un an am facut intrecere: cine coloreaza mai repede si mai frumos paginile unor carti (aveam fiecare cate una identica). Intr-un alt an (sau poate acelasi) m-a lasat singura cu tataie cand a trebuit culegem o livada intreaga de prune. O vreme am fost amandoi rapperi. Dup-aia ne-am separat: el era rapper si eu maicalista. ;))
Cativa ani la rand eram cei mai talentati colindatori din bloc. Strangeam o gramada de bani, ii puneam impreuna si pe urma ne certam si ii imparteam la loc.
In gimnaziu era printre cei mai buni la mate. In liceu se apucase de teatru, de lucru la o revista (cand eram mici aveam propriile noastre reviste scrise de mana, desenate si cu poze decupate, mai tarziu mergea la palat la jurnalistica), si se lasase de mate. Ore intregi isi aranja in oglinda freza si tinuta si avea o groaza de admiratoare. Facultatea n-a mai vrut s-o termine. Nu i-a placut niciodata unde ajunsese.
A vandut sute de telefoane mobile. A invatat singur sa utilizeze computerul. A vandut sute de copii de cd-uri (dvd-urile erau inca rare) cu filme. A muncit o scurta perioada mult si degeaba la zapp si a plecat din cauza unui cretin. S-a apucat cu un fost prieten de asamblat mobila.
De vreun an si ceva (sau chiar doi, dar nu mai stiu, fiindca timpul a trecut pe langa mine fara sa imi dau seama) si-a deschis impreuna cu prietenul respectiv (desi zicea ca nu mai vrea sa se mai complice cu el, dar de care din fericire a scapat intre timp; prietenul era un tip tot cretin, infumurat, lenes si mincinos notoriu) si cu viitorul cumnat propria firma de comenzi online si vanzari de mobila cu site realizat de manuta lui.
Maine fratiorul meu s-a hotarat in sfarsit sa se insoare.
Iar eu nu sunt acolo.

M-a lovit si pe mine

Nu pot sa ma abtin sa nu ma prapadesc de ras cand vad ce figuranti pitoresti are. Noroc cu reportajul de la protv. Mi-a dat si mie cineva link-ul. ;))

lanosrep etraof aveC

.cimin nups as top un icia iciN .sizretni etraof is rad, somurf ed mertxe avec E !!!ih, iH

Capsula timpului

Acum un an, pe vremea asta frecam menta pe net ca si astazi. O zi (a numelor) banala pentru mine, cu fapte si cu planuri banale. Nu mai stiu unde am dat de ea, dar am lasat si eu un mesaj in capsula timpului. Nu stiu daca mai merge acum, vad ca pagina s-a schimbat intre timp (e un mare haos). Era vorba ca pot sa las un mesaj care sa mi se intoarca peste n ani. N-am avut incredere ca rezista douazeci, asa ca am ales doar unul.
Mesajul meu banal, scris intr-o doara, suna cam asa:

Azi e 8 noiembrie 2005. Ziua Mihaililor si Gabrielilor. O sa caut si eu prin messenger sa ii urez pe toti. Nu mai am pasta de dinti, asa ca o sa ies sa cumpar. Poate ma strofoc sa scriu o poezie. Ieri am constatat ca stiu germana din ce in ce mai bine. Ba chiar am dat-o pe discutzii un pic mai complicate cu neamurile. Trebuie sa mananc si eu ceva, ca mi-e foame. Ieri am facut o mancara de conopida cu prea multa apa. Cam atat. Bye!

Cat despre felicitarile cu pricina (alea bagate ieri pe gat prin posta) D a hotarat sa nu le plateasca din motivul (cercetat si descoperit pe net) ca majoritatea banilor ajung nu la artistii cu dizabilitati, ci la editura care profita de pe urma creatiilor lor. Punct.

Gastro - leapsa

Also Monica, desi credea ca de fapt de la mine a pornit, mi-a intins o mana si m-a lepsuit (pana la urma am fost a 3-a care i-a calcat blogul astazi ;) ). Daca stau sa ma gandesc mai bine, mancarurile mamei mele erau deosebit de bune, dar la capitolul imaginatie sau retete spectaculoase nu imi amintesc sa fi stralucit. Era fie lipsa de timp, fie de rabdare, nu stiu. Ceea ce m-a dat gata la ea de fiecare data erau:
1* supa de pasare cu niste galuste mari cat palma si pufoase si cu aroma de patrunjel proaspat tocat
2* ciorba de fasole cu afumatura
3* placinta cu mere si cu foi de casa (din care cat inca mai erau crude mai ciupeam si eu); cand nu era, muscam din ea imaginar ca sa-mi potolesc pofta; acum nu ma mai atrage
4* tortul de mere, ala cu merele coapte intr-o cratita si cu aluatul turnat deasupra; nici asta nu ma mai atrage (am descoperit eu alte retete mult mai interesante)
5* pizza - o reteta adoptata ceva mai tarziu de la o prietena - a carei diferenta fata de original era aspectul de prajitura cu blatul dintr-un aluat cu oua, suc de tomate si faina; si asta ceva mai rara, adica la diverse evenimente sarbatoresti; reteta am luat-o cu mine, dar parca nu mai are acelasi gust, cred ca din cauza ca-i lipseste telemeaua

* mentiuni mari de tot:
- o reteta importata de mine destul de tarziu - clatitele cu ciuperci (descoperite la o alta prietena, dar intr-o alta varianta pe care nici-acum nu am invatat-o)
- cuiburi de viespi - niste prajiturele nemaipomenite de la aceeasi prietena cu reteta de pizza

De la una din mămăi imi amintesc de gogosile in forma de fundite.
La cealalta mamaie mancam vara pe saturate un preparat numit chisăliţă. Se puneau prunele la fiert intr-un tuci pe foc lemne pana se spargeau, iar zeama devenea rosiatica. Se strecurau apoi prunele, iar zeama ramasa se dregea cu zahar si o mana de malai ca sa se inchege un pic. In zeama asta dumicam paine sau chiar mamaliga si devenea desertul nostru favorit.

Acum ca tot ma laud ca de doi ani mi-am luat sot si m-am mutat intr-o tara in care toate revistele de retete culinare au poze apetisante si in care pentru fiecare procedeu culinar exista un vas sau un instrument special (huo tipicarilor, da' vreau si io! :)) ), nu rezist tentatiei sa probez ceva nou ori de cate ori am ocazia, asa ca obiceiurile mele de gospodara (ce sunt) rareori mai includ si mâncărele romanesti. Retetele unora dintre experimentele mele se mai afla inca pe blogul bubulinelor, pe care nu l-am abandonat, dar "hiberneaza".
Imi pare rau ca nu sunt in stare sa povestesc asa ca Monica sau ca Zaza, m-am invatat sa cam trec direct la subiect. Schade, dar asta e! :)
Cine mai vrea sa vorbeasca despre 5 măncărici favorici? Radu, bubulinule? Altnai? Just Me? Hai, baieti!

John Vanderslice si altele

Buna descoperire radioBLOGclub-ul asta! Unde mai pui ca daca ai si server (ceea ce inseamna sa scoti bani din buzunar) poti sa-ti incarci propria colectie de piese si sa-ti faci propriul radio. Eu n-o sa ma complic, ci doar o sa caut la altii. Daca gasesc - bine, daca nu - totuna. Astazi, norocul meu, am dat de o alta favorita numai intr-un singur exemplar.

In rest, "exodul" la restaurantul chinezesc (de ziua nuntii de bumbac) s-a lasat peste noapte cu o sete incontrolabila si cu o insomnie (nu a mea), asa ca ieri a fost zi de refacere. Tot degeaba, fiindca o mana de arahide si de fistic mi-au readus aseara durerea de stomac de care ma plang in (aproape) fiecare zi (in special dimineata cu noaptea in cap) de vreo 2 saptamani incoace. Cred ca e timpul sa-mi revizuiesc obiceiurile alimentare. De fapt mi-e dor de-o ciorba romaneasca de perisoare si cu bors veritabil. Ce este curios: imi pot indeparta singura durerea doar inghitind niste apa, relaxandu-ma si masand apoi usor cu varful degetelor pe abdomen. De fapt nu ar trebui sa ma mire ca mainile in general au o putere energetica (auto)vindecatoare. Cel putin in cazul meu au efect antialgic. :D

Si inca ceva: Azi am gasit in cutia postala un plic consistent de la o editura a artistilor care picteaza cu gura sau cu picioarele. In el se aflau o scrisoare si mai multe felicitari pentru care spera, din mila pe care ne-o trezesc, sa obtina o suma modica de bani. Ce s-ar face daca nu as reactiona la apelul lor umanitar? Sunt persoane cu handicap, care si-au reorientat restul de forte (lucru laudabil, se numeste terapie ocupationala) si s-au apucat de creat. Din asta spera ei sa obtina fonduri pentru propria organizatie. :) Personal, am sa-i cred pe cuvant, desi nu sunt singurii care cauta adrese in cartea de telefoane si fac astfel de rugaminti.

Aiureli

Pare ciudat si nebunesc. O parte din mine (aia rationala) fuge de asa ceva mancand pamantul. E o nebunie, dar am chef de o drama. Una care sa ma includa si pe mine. Partea nasoala e ca nu mai am curaj, nu mai vreau sa ma ard si nici nu vreau sa ranesc pe cineva cu acest joc stupid. Si chiar daca m-as arde, nu prea conteaza...

Onirice si palpabile

Sincer nu prea-mi place sa povestesc visuri si nici sa citesc la altii despre ele. Dar uneori visez atat de frumos, desi fatalist (deci trist), incat nu ma simt bine daca nu las doua vorbe undeva. Si ca sa nu am remuscari c-am divulgat ceva care tine numai si numai de mine, nu am sa mentionez decat ca azi-dimineata eroul visurilor mele a capatat o alta infatisare. Era cineva nou, dar nu necunoscut. Wenn ich doch bloß weitergetraümt hätte!... Dar asta e...

In rest, mi s-a pus pata sa probez doua retete de prajituri si una de saratele. Am copt 17 briose cu zmeura, un chec cu banane si saratele de 4 feluri. Cel mai mult imi plac saratelele. :D Bune rau!
Daca vrea cineva retete sa ma anunte si le public pe blogul bubulinelor.
Maine - nunta de bumbac.

Duty Free-urile

... sunt o mare gogoasa. Nu m-am fript, dar am comparat preturile.
Da fapt ceea ce voiam sa spun azi (si n-are nici-o legatura cu titlul) este ca am lasat un perete din casa alb la loc pentru vreo 3 saptamani. Chiar daca e colectiva si contine doar 3 dintre panzele mele, carora eram in stare astazi sa nu le acord nici-o valoare (o suma asigurata in caz pierdere sau deteriorare), saptamana viitoare este vernisajul primei mele expozitii!!! :D
Bune si ziarele astea locale distribuite gratis. Asa mai afla si omul cate ceva de interes public. :))

Bucuresti, sa traiesti

Guten Tag, Alma! Credeam ca nu mai ajunge si la mine. ;)) Mai ales ca am trait in Bucuresti de cand ma stiu... Asa ca trec la treaba.

3 locuri care-mi plac:
* unul ar fi pe dealul de pe malul lacului din parcul Tineretului cam pe la ora apusului (stiu eu de ce, e cu amintiri speciale)
* linistea dinauntrul micii bisericute Stavropoleos, contrastanta cu cea din strada
* parculetul umbros cu banci de la vilele de langa scoala 97, unde obisnuiam sa sporovaiesc cu cateva colege de clasa si de unde eram gonite pe motiv de galagie

3 locuri care ma scot din sarite:
* strada Stefan Luchian pictor (undeva la Armeneasca) in a carei intersectie cu calea Mosilor zace, exact sub panoul cu amenzi, o gramada perpetua de gunoi
* (desi ar avea cumva farmecul lor) vechile consignatii cu aceleasi rochii de mireasa ingalbenite si kitschoase din zona Lipscani
* intersectia de la Bucur Obor

3 locuri unde ieseam cu prietenii:
* terasa La Motoare
* Jos Palaria
* Cafeneaua Actorilor

3 lucruri pe care eu ca straina in devenire nu le mai pot intelege in Bucuresti:
* fitzele si snobismele unor pusti romani care se intorc cu avionul de la Düsseldorf
* gramezile de gunoaie si lipsa ideilor de administrare a acestora
* martorii care nu reactioneaza sub nici-o forma la furturile de buzunare din autobuze

Cel mai de fitze cartier? Cred ca Dorobanti sau Cotroceni.
Cel mai naspa cartier nu mai stiu care e, s-or mai fi schimbat lucrurile intre timp si eu nu mai stiu. :))

Taguiesc pe cine vrea.

Favoritele mele, lately

Un alt top 5

Se pare ca leapsa are mare succes pe blog. Asa mai vede omu' care cu cine mai haladuieste, cine pe cine citeste, aiureli dintr-astea. Vio m-a tag-uit si pe mine. Acu', daca pricipii bine, ar trebui sa purced la rascolitul carticelelor din bibilioteca mintii (nu toate au avut noroc la accesul in geamantan, desi unele mi-erau chiar dragi) si sa scot 5 preferate.
Nu am sa spun decat ca singura carte citita careia i-am dat prioritate la geamantan este Mica Biblie, o varianta ceva mai ordinara, cu poze monocolor si destramabila, publicata pe undeva prin Moldova, pe care n-am mai lasat-o din mana pana la ultima pagina. Imi aminteste de cel ce mi-a daruit-o cu dedicatie cand aveam vreo 12 ani. Aveam o admiratie speciala pentru el...

Tag-uiesc pe adelina, dana, departe, woodisor, si cine mai vrea daca nu s-a plictisit cumva intre timp de astfel de jocuri. ;))

Later edit:
2. Evanghelia dupa Isus Cristos - Jose Saramago, din cauza spiralei de care zicea Alma si de care nu-mi mai amintesc. :P
3. Smulgatorul de inimi - Boris Vian, pentru imaginea calului spanzurat de picioarele rajghinate si chinuit intr-un mod absurd.
4. Harun si marea de povestiri - Salman Rushdie, pentru ca acolo am dat de umbrele cu personalitate.
5. Veacul de singuratate - G.G. Marquez, nu mai e nevoie sa spun de ce.
Si ar mai fi multe de care am uitat ca le-am citit.

Alte nimicuri

Cu riscul ca o sa plictisesc, declar ca povestea asta halouinul ma scoate din sarite. O sa devin un Scrooge al halouinului si, vai, ce rau o sa-mi mai para!... Credeam ca la noi trece neobservat, desi colcaiau magazinele de vrajitoare, dovleci de portzelan si lumanarele portocaliu cu negru. Cu ocazia acestei minunate sarbatori am refuzat singurei apasari pe butonul soneriei noastre pe motiv ca nu aveam bomboane. Sincera sa fiu, nici nu stiam cand e treaba si daca intr-adevar au inceput si pe-aici cu colindatul. Si nici nu aveam de gand sa ma interesez concret. Iar daca voi mai cumpara bomboane (cu siguranta va fi asa), ele vor fi numai pentru mine (sic!). In sfarsit s-a dat mana libera la produsele de Craciun. Ia sa-i dau drumul mai repede la Adventskalender, la Butterspekulatius, Zimtsterne si Dominosteine, ca acum ma prinde Craciunul fara ele! :)))