Also Monica, desi credea ca de fapt de la mine a pornit, mi-a intins o mana si m-a lepsuit (pana la urma am fost a 3-a care i-a calcat blogul astazi ;) ). Daca stau sa ma gandesc mai bine, mancarurile mamei mele erau deosebit de bune, dar la capitolul imaginatie sau retete spectaculoase nu imi amintesc sa fi stralucit. Era fie lipsa de timp, fie de rabdare, nu stiu. Ceea ce m-a dat gata la ea de fiecare data erau:
1* supa de pasare cu niste galuste mari cat palma si pufoase si cu aroma de patrunjel proaspat tocat
2* ciorba de fasole cu afumatura
3* placinta cu mere si cu foi de casa (din care cat inca mai erau crude mai ciupeam si eu); cand nu era, muscam din ea imaginar ca sa-mi potolesc pofta; acum nu ma mai atrage
4* tortul de mere, ala cu merele coapte intr-o cratita si cu aluatul turnat deasupra; nici asta nu ma mai atrage (am descoperit eu alte retete mult mai interesante)
5* pizza - o reteta adoptata ceva mai tarziu de la o prietena - a carei diferenta fata de original era aspectul de prajitura cu blatul dintr-un aluat cu oua, suc de tomate si faina; si asta ceva mai rara, adica la diverse evenimente sarbatoresti; reteta am luat-o cu mine, dar parca nu mai are acelasi gust, cred ca din cauza ca-i lipseste telemeaua
* mentiuni mari de tot:
- o reteta importata de mine destul de tarziu - clatitele cu ciuperci (descoperite la o alta prietena, dar intr-o alta varianta pe care nici-acum nu am invatat-o)
- cuiburi de viespi - niste prajiturele nemaipomenite de la aceeasi prietena cu reteta de pizza
De la una din mămăi imi amintesc de gogosile in forma de fundite.
La cealalta mamaie mancam vara pe saturate un preparat numit chisăliţă. Se puneau prunele la fiert intr-un tuci pe foc lemne pana se spargeau, iar zeama devenea rosiatica. Se strecurau apoi prunele, iar zeama ramasa se dregea cu zahar si o mana de malai ca sa se inchege un pic. In zeama asta dumicam paine sau chiar mamaliga si devenea desertul nostru favorit.
Acum ca tot ma laud ca de doi ani mi-am luat sot si m-am mutat intr-o tara in care toate revistele de retete culinare au poze apetisante si in care pentru fiecare procedeu culinar exista un vas sau un instrument special (huo tipicarilor, da' vreau si io! :)) ), nu rezist tentatiei sa probez ceva nou ori de cate ori am ocazia, asa ca obiceiurile mele de gospodara (ce sunt) rareori mai includ si mâncărele romanesti. Retetele unora dintre experimentele mele se mai afla inca pe blogul bubulinelor, pe care nu l-am abandonat, dar "hiberneaza".
Imi pare rau ca nu sunt in stare sa povestesc asa ca Monica sau ca Zaza, m-am invatat sa cam trec direct la subiect. Schade, dar asta e! :)
Cine mai vrea sa vorbeasca despre 5 măncărici favorici? Radu, bubulinule? Altnai? Just Me? Hai, baieti!
