Acum un an, pe vremea asta frecam menta pe net ca si astazi. O zi (a numelor) banala pentru mine, cu fapte si cu planuri banale. Nu mai stiu unde am dat de ea, dar am lasat si eu un mesaj in capsula timpului. Nu stiu daca mai merge acum, vad ca pagina s-a schimbat intre timp (e un mare haos). Era vorba ca pot sa las un mesaj care sa mi se intoarca peste n ani. N-am avut incredere ca rezista douazeci, asa ca am ales doar unul.
Mesajul meu banal, scris intr-o doara, suna cam asa:
Azi e 8 noiembrie 2005. Ziua Mihaililor si Gabrielilor. O sa caut si eu prin messenger sa ii urez pe toti. Nu mai am pasta de dinti, asa ca o sa ies sa cumpar. Poate ma strofoc sa scriu o poezie. Ieri am constatat ca stiu germana din ce in ce mai bine. Ba chiar am dat-o pe discutzii un pic mai complicate cu neamurile. Trebuie sa mananc si eu ceva, ca mi-e foame. Ieri am facut o mancara de conopida cu prea multa apa. Cam atat. Bye!
Cat despre felicitarile cu pricina (alea bagate ieri pe gat prin posta) D a hotarat sa nu le plateasca din motivul (cercetat si descoperit pe net) ca majoritatea banilor ajung nu la artistii cu dizabilitati, ci la editura care profita de pe urma creatiilor lor. Punct.
