Nu ştiu dacă nu cumva am exagerat acum câteva zile sau aşa a fost poziţia lunii pe cer într-un semn labil şi nehotărât şi dezavantajos în momentul ăla în care credeam că nu-i adevărat ce mi se întâmplă sau dacă am o armată de îngeraşi prompţi la datorie sau doar pur şi simplu se abţin cei de lângă mine de la alte comentarii, însă e mult mai bine faţă de cum am sperat. Sunt scutită de efortul acela epuizant de a convinge că totul e în ordine. Am zburat fără probleme, o juma de drum cu frica-n sân, cealaltă jumătate calmată la propriu (paradoxal) de o serie de turbulenţe atmosferice anunţate de la care mă aşteptam la mai mult, am ajuns într-o căsuţă mititică în care nu dormisem niciodată, dar în care am adormit acum cu greu distrată de o cefalee tardivă (relaxarea de după, aşa), de luminile cu senzori deşteptaţi de mişcările câinilor de pe drum şi ale vântului care clatină stâlpul, de clicăitul caloriferului electric şi mai ales de sforăiturile lui tata din vecinătate. :p De mâine plecăm să ne plimbăm eu şi cu mine.
P.S. Te rog să o scuzi pe madam, tocmai a dat cu mătura pe sub masă în timp ce eu cobeam ceva de genul vezi să nu-mi intrerupi conexiunea şi s-a împlinit cobeala. Tipic madam.
