2.

Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Drumul până acolo sus nu mai este. Cărarea pe care urcam şi coboram de câteva ori pe zi s-a şters acoperită de ierburi şi mărăcini. Îmi fac loc printre ei, mă strecor pe sub garduri de sârmă ghimpată. Uite cumpăna îngrădită pe nedrept. Uite, nu e imposibil de ajuns acolo sus. Au trecut deja câţiva ani. Casa din vârf e tot acolo. Mai uite un gard, câteva animale odihnindu-se. Să las bucolicul. Vântul bate puternic prin leasa neînverzită, uite cele trei biserici de pe dealul dinspre apus, câteva creste muntoase înzăpezite în depărtare spre nord, drumul şi casele înşiruite de-a lungul lui. Mă întind pe pământul uscat căptuşit de muşchi şi uit de mine acolo. Un an, un timp, un anotimp. Bucură-te. Înainte să mă ridic, adulmec o dată pământul şi o iau înapoi spre casă, pe sub garduri, cu câinii hămăind după străin de undeva de sus, închişi în ogradă.